Peloponez 6 – Nafplio, Napoli di Romania

Nafplio, un oras surpriza!

Cum nu era zi sa nu trecem prin Nafplio, orasul ne dezamagea de fiecare data când treceam prin el. Traversam un bulevard anost, sub forma literei L , cu vile si hoteluri de o parte si de alta, cu magazine si benzinarii din loc în loc.

Un pic de culoare îi dadea cetatea Palamidi, cocotata sus de tot pe unul din cele doua dealuri care protejeaza orasul, cetate care ne înfiora numai uitându-ne la ea, închipuindu-ne luptele strânse care se dadeau acolo între venetieni si turci, apoi între greci si turci, pentru independenta Greciei.

La intrarea în oras vedeai indicatorul “WELCOME TO NAFPLIO – THE OLD CAPITAL OF GREECE”, apoi alte indicatoare care ma îndemnau: fraiere, ia-o la dreapta spre port, ca sa descoperi adevaratul oras!

In ziua în care am vizitat cetatile antice Tirint si Micene, seara, la întoarcere, dupa ce ratasem Nemea, am intrat în Nafplio pe la ora 19:00, cu gând sa mai facem câteva cumparaturi si sa vizitam orasul. Pâna pe la ora 21:30 când începea sa se înnopteze, aveam destul timp sa-l vizitam.

Stati linistiti, nu cred ca ajung 2-3 zile sa-l colindati pe îndelete sau sa urcati la Palamidi sau sa luati vaporasul spre cetatuia Bourdzi sau sa faceti o croaziera în jurul celor trei insule (Hydra, Poros si Spetes ).

Dupa ce am plecat din Nafplio, ne-am promis c-o sa ne întoarcem, sa vizitam macar cetatea Palamidi. Din pacate nu ne-am mai întors, în schimb s-au întors în toamna anului 2013 doua persoane din grupul nostru.

Faleza si vechea gara a orasului

Dupa ce intri în oras, în partea dreapta, la vreo 500-600 de metri apare indicatorul “Spre port”. Am intrat pe o straduta foarte îngusta, apoi s-a deschis o panorama larga asupra portului, asupra vaselor de croaziera, barcilor si iahturilor, care mai de care mai luxoase, de parca ne aflam la parada modei iahturilor.

Am lasat masinile într-o parcare foarte generoasa, însa la mare departare de port si de centrul orasului. Am luat-o pe jos si intrând mai adânc în oras, ne-am dat seama ca si daca am fi vrut sa parcam mai spre centru nu am fi avut unde, parcarile fiind arhipline.

In partea stânga ne-am trezit cu fosta gara a orasului, micuta, veche de peste 100 de ani, cu un tren rustic, plin de grafitti-ul noilor “revolutionari” (“Paok” fiind cea mai întâlnita lozinca).

Restaurante si palmieri, pisici si manufactura

Palmierii sunt aici în legea lor, unele restaurante avându-si masutele printre palmieri, masute situate sub copertine ce se întind pe zeci de metri.

Daca ati vizitat Brasovul sau Sibiul primavara sau vara, cam asa arata si Nafplio: strazi înguste, case vechi si frumoase cu un etaj sau doua, cu balcoane în stil venetian, din fier forjat, pline cu flori.

Pe trepte vezi pisici de tot felul, rapuse de arsita de afara. La parterul fiecarei case gasesti câte ceva: o taverna micuta, un atelier de mestesugarie autentica, hand-made (si nu kitch-urile chinezesti pe care le vedeti pâna si în Plaka sau Monastiraki, în Atena), pielarie, încaltaminte unicat, argintarie.

Poti vedea si cofetariile celebre unde cataiful si baclavaua îti lasa gura apa sau gelateriile cu înghetatele cu multiple arome (inclusiv din banane, pepene sau fistic), cornetul fiindu-ti umplut cu clestele clasic, format din cupe semirotunde si nu de la automatul de înghetata.

Localnicii mi s-au parut a fi oameni simpli, deschisi, foarte primitori si… linistiti. Noi, cei opt români, eram cei care faceau galagie prin piata publica, lânga hotelul Grand Bretagne.

Odata terminat scurtul dialog cu ei, te întreaba repede: “From? From?” Iar daca spui România, adauga repede: “Ahaaaa! Ceausesco!” Intr-un oras în care calci pentru prima oara, nu stiu de ce dar ai impresia ca deja ti-ai facut prieteni.

Nafplio, prima capitala a Greciei moderne si putina istorie

Nafplio este un oras portuar, aflat în golful Argolic, în nord-estul peninsulei Peloponez si a fost prima capitala a Greciei moderne, timp de cinci ani, între 1829 si 1834. Astazi este capitala prefecturii Argolis (sau Argolida).

Englezii îi spun Nafplion, în greaca veche i se spunea Nauplion, iar astazi Nafplio.

Conform legendei, orasul a fost intemeiat de Nauplios, fiul zeului Poseidon si al danaidei Amymone. Fiul lui Nauplios, Nauplios jr., e mentionat în mitologia greaca pentru faptele de vitejie din timpul Razboiului Troian (si pentru cearta lui cu Ulise, printre altele).

Deoarece fiul sau, Palamede, a fost linsat pe nedrept de locuitorii orasului, din cauza minciunii lui Ulise, Nauplios jr. s-a razbunat seducând toate femeile din oras, una singura ramânând fidela sotului. Ghiciti cine: Penelopa.

Ulise nu a vrut sa participe la Razboiul Troian asa ca s-a prefacut nebun si a început sa are pamântul – regii nu arau pamântul. Palamede a fost trimis sa-l determine pe Ulise sa participe la razboi, asa ca a pus copilul lui Ulise, pe Telemah, în fata plugului.

Ulise s-a dat batut însa nu s-a împacat cu aceasta idee si a ascuns aur în cortul lui Palamede împreuna cu o scrisoare falsa de la Priam (regele Troiei), prin care acesta îi multumea lui Palamede. In urma acestei smecherii, Palamede a fost omorât cu pietre, pentru tradare.

Napoli di Romania

Numele în engleza, Nafplion, a fost folosit în timpul dominatiei venetiene si otomane. In limba italiana “Nafplion” este cunoscut ca Napoli di Romania , ultimul cuvânt facând referire la vechea denumire a teritoriului ocupat de Imperiul Bizantin de Rasarit, teritoriu care se numea Romania sau Rhomania (cu Mistras capitala bizantina a Peloponezului) dar si cu referire la distingerea orasului Napoli din Italia cu Nafplion din Grecia.

Pe o inscriptie funerara a faraonului Amenophis III este mentionat sub numele de Nuplija. Partea veche a orasului se numeste Akronafplia si are ziduri datând din epoca pre-clasica (sub 500-600 î.Chr.).

Câteva schimbari de stapân: francezi, venetieni, turci si greci

Ca ocupatie, prin 1212 cruciatii francezi l-au luat de la Principatul din Aheea, apoi l-au vândut venetienilor în 1388. Sub venetieni, timp de 150 de ani, orasul s-a dezvoltat si fortificat. In 1540 este cucerit de otomani.

Venetienii îl recuceresc în 1685, întarind orasul prin construirea cetatii Palamidi în patru ani de zile (cea mai mare constructie venetiana facuta în afara Venetiei), fiind nevoie doar de 80 de soldati pentru a apara orasul.

Otomanii, suparati foc, se reîntorc si-l cuceresc în 1715. In timpul Razboiul Grec de Independenta, Palamidi este cucerita de Staikos Staikopoulos, la 31 noiembrie 1821.

Dupa cucerirea independentei, Nafplio va fi capitala noului stat timp de 5 ani (1829-1834), apoi capitala este mutata definitiv la Atena.

Cum va puteti petrece timpul liber în Nafplio

In timpul liber, va puteti plimba pe faleza, pe strazile înguste ale orasului vechi, cu vaporasul la cetatuia Bourdzi, puteti urca cele 999 de trepte (sau 857 trepte dupa altii) ale cetatii Palamidi, pentru a vedea panorama orasului, va puteti plimba pe faleza de pe Akronafplia (ce înconjoara dealul pe care se afla cetatea Palamidi), puteti vizita Muzeul de Arheologie (cu vestigii de la Micene si Tirint).

Din Nafplio se pot vizita usor câteva dintre cele mai renumite situri arheologice ale Greciei, precum Argos, Tirynt, Micene, Epidaur, sau Nemea, aflate la o aruncatura de bat de oras, cel mai departe, la 30 km, fiind Epidaurul.

In cele doua ore petrecute aici, ne-am plimbat pe cheiul principal, apoi pe cheiul din fata cetatuii Bourdzi. Am intrat pe câteva stradute pitoresti, admirând armonia de culori a florilor de tot soiul.

Am admirat piata din fata portului si hotelul Grand Bretagne. Apoi am facut cumparaturi la un supermarket si tule-o spre Tolo, unde ne astepta degustarea vinului rosu, cumparat în apropiere de Micene.

Cum se ajunge la Nafplio (Nauplion): daca veniti dinspre Corint (Korinthos) trebuie sa parasiti autostrada, cu destinatia Argos. Traversati Argosul apoi la iesirea din oras alegeti drumul spre Nafplio.

Coordonate GPS: 37°34′N   22°48′E

Surse folosite:

Wikipedia