Turcia altfel 12 – Marmaris, în Paradis!

Preambul: stiti unde se afla Paradisul?

Fac o scurta pauza între episoadele doi (Troia) si trei (Pergam) ale serialului “Turcia altfel” deoarece acum o luna si ceva abia-abia de-am reusit sa fac niste rezervari în Croatia si acest lucru m-a pus pe gânduri în ceea ce priveste rezervarile turistilor români pentru anul care vine, îndemnându-va sa va faceti rezervarile de pe acum, toamna, deoarece aveti si sansa obtinerii unor rezervari mai ieftine decât în perioada verii sau a sfârsitului de primavara.

Totodata, scriu si la îndemnul Cristinei Fulea de la DivaHair, care mi-a solicitat scrierea unui articol pentru cititoarele site-ului.

Daca pâna acum puteati face rezervari si prin lunile aprilie sau mai, ei bine va îndemn de pe acum sa va grabiti si sa va faceti o rezervare ghiciti unde? In Paradis!

Ce-ati spune daca acest paradis s-ar afla la o ora si jumatate de zbor cu avionul? Va urcati pe la 10:00 în pasarea argintie si peste doua ore si ceva, incluzând aici si microbuzul care v-ar aduce la hotel (90 km de la aeroportul din Dalaman), ati lua prânzul, ati iesi la o siesta rapida, v-ati arunca repede-repede în mare iar seara ati face câteva reprize de shopping.

Acum ma refer la anotimpul numit “vara”, desi articolul de fata a fost scris în anotimpul numit “iarna” (cine o fi nascocit numele acestea?). Sau daca nu vreti sa depindeti de autocar, ajungeti aici la o zi distanta de mers cu masina personala, si asta numai daca va tin muschii fesieri, of course, oprindu-va pe parcurs acolo unde aveti chef.

In Dubai, la Burj Al Arab? Noooooo!
La Sharm El Sheikh? Noooooo!
In Tunisia? Noooooo!
In Maroc? Noooooo!

Dar unde, nene? Unde-i acest Paradis? Va spun imediat: la Marmaris, în Turcia, unde Marea Egee se întâlneste cu Marea Mediterana!
Un foarte controversat si totodata iubit user de pe Softpedia, este vorba de Rottweiler (atentie fetelor, este un barbat superb!), spunea ca cele mai frumoase statiuni ale Turciei sunt Oludeniz si Marmaris.

Asa ca anul trecut ne-am stabilit principala locatie la Marmaris, urmând ca într-una din zile sa dam o fuga si la Oludeniz. Din pacate, la Oludeniz nu am mai ajuns din cauza de lene dar si din cauza de Marmaris.

Adica statiunea asta te determina sa nu mai pleci de aici, te determina sa lenevesti cât e ziua de lunga pe sezlong sau pe fotoliul din balconul hotelului si, alaturi de un frappe credincios (si de un prieten sau o prietena credincioasa), sa savurezi în tihna peisajul de o tulburatoare frumusete care ti se asterne în fata, o bucatita rupta din Rai, pe care Dumnezeu a avut chef sa ti-o puna la picioare, tie, un simplu turist.

Cum se ajunge în Marmaris

Ne aflam pe drum de patru-cinci zile, eram profund marcati (nu glumesc!) de obiectivele vizitate, de Troia, de Pergam, de orasul antic Efes si grota celor 7 adormiti, apoi de casa Fecioarei Maria, Biserica Sf.Ioan al Apocalipsei, Templul Artemisei din Efes, statiunea Kusadasi, de Milet, Priene si templul lui Apollo de la Didyma, asa ca ne simteam destul de obositi (câti nebuni or mai fi ca noi, care în loc sa se odihneasca la all-inclusive halaiduiesc pe drumurile turcesti în cautarea “pietrelor” antice, asta nu o mai stiu).

Asa ca doream din toata inima sa ne relaxam, sa luam o pauza de câteva zile, pauza în care doream sa nu mai simtim oboseala alergaturii în cautarea obiectivele turistice sau arheologice.

Indicatoarele treceau cu rapiditate prin fata ochilor, marcând apropierea Marmarisului, apoi deodata, tocmai când terminaram de urcat muntele, “drumul turcesc” (îl pun între ghilimele deoarece drumul turcesc înseamna o adevarata autostrada, câte doua benzi pe sens si câteodata si o a treia banda de rezerva), deci drumul turcesc începu sa se încline, cu o coborâre care ne aduse aminte de pantele periculoase din apropierea statiunii Kucukkuyu.

Din loc în loc, printre ferestrele pinilor, se întrezarea golful populat cu iahturi si insulele care strajuiau intrarea în golf. “Bai, moooooor! Nu mai rezist!” striga prin statie profa de istorie, Alexandra, dar sa nu va închipuiti ca “murea” din cauza înclinatiei periculoase a soselei ci din cauza peisajului feeric, o combinatie între azuriul marii si verdele deschis al palmierilor uriasi.

“Bai, ce misto!”, “Abia astept sa ajungem!” “Bai, abia astept sa fac o baie în mare!” si alte tipuri de exclamatii nascocite de oameni de-a lungul timpului se luau la întrecere în statiile walkie-talkie.

Am intrat în oras si în loc sa fim atenti la trafic ne holbam încântati la cladirile frumoase (hoteluri, magazine, restaurante), la aleile superbe, strajuite de palmieri, la oamenii fericiti, turisti sau nu, care parca se miscau cu încetinitorul din cauza zapuselii.

Nu ne reveneam, faceam comparatie cu statiunea Tolo din Peloponez, acolo aveai o singura strada principala, linistita, aici aveai un furnicar armonios, în care fiecare îsi avea locul sau bine definit. Am ratat prima intrare la hotel, apoi Ioana (GPS-ul) ne-a întors din drum si din câteva mici ocoluri ne-a adus bine sanatosi la hotelul Yunus, unde aveam rezervate camerele.

Marmaris – Yunus Hotel

Acest hotel micut si cochet, Yunus, putin cunoscut turistilor români care se înghesuie la all-inclusive, mi-a lasat o impresie foarte buna, prin amplasarea sa, prin curatenia sa si prin profesionalismul angajatilor sai (fetelor, si aici gasiti doi barbati frumosi la receptie!).

Despre hotelul Yunus ar fi urmat sa scriu prin primavara (stiu, sunt un lenes), când deja ar fi fost prea târziu pentru o eventuala rezervare a camerelor (nici acum nu stiu daca se mai poate rezerva ceva, trebuie sa verificati voi, în functie de perioada în care doriti sa ajungeti.) si asta abia când as fi ajuns la descrierea statiunii Marmaris.

Pentru cârcotasi, stati linistiti, nu-i fac reclama pentru a obtine cine stie ce beneficii de pe urma acestui articol, vreun sejur gatuit sau altceva; nu stiu daca voi mai ajunge vreodata la Marmaris, desi în sufletul meu mi-as dori sa vin aici, în Paradis, în fiecare an. Viata este scurta, asa ca mi-am propus sa ma duc în fiecare an în alta locatie. Poate, odata si odata, m-as întoarce aici, la Marmaris, dar numai pentru lenevire si nimic altceva.

Hotelul Yunus (“Delfinul”, în limba turca) din statiunea Marmaris este un hotel excelent, pentru care am numai cuvinte de lauda. Este un hotel de 3 stele, desi eu i-as acorda cu usurinta 4 stele. Este situat la 15 metri de plaja, practic iesi din el, traversezi aleea pe care se face promenada de seara si intri direct pe plaja.

Nu-mi dau seama cum românii care vin la Marmaris nu l-au descoperit pâna acum. Toate camerele au vedere la mare (sea-view) deoarece hotelul este construit sub forma unui evantai. Desi n-ai crede la un hotel de trei stele (din ce am citit ca se practica la alte hoteluri de 3-4 sau chiar 5 stele) curatenia se face zilnic, începând cu ora 10:00 dimineata, inclusiv cu schimbarea asternuturilor.

Marmaris: rezervare hotel, piscina, plaja si apa marii

Plaja este privata (normal, nu?), ai sezlong si umbrela gratis. Daca ti-e lene sa te ridici si sa te misti 15 metri pâna la bar, pentru a consuma ceva (bere, cafea, limonada, cola, apa minerala etc), un chelner se plimba din ora în ora printre sezlonguri si te întreaba discret daca doresti ceva. Nu este agasant, asa cum am citit ca ar fi prin alte parti, îl poti ignora daca vrei, nu se va supara pe tine.

Camerele hotelului sunt mari si aerisite, nu au mobila înghesuita, ai loc destul unde sa te învârti; îmi pare rau ca nu am avut inspiratia sa fotografiez camerele, însa le puteti vedea pe site-ul hotelului.

V-am spus mai sus ca am avut noroc cu rezervarea deoarece am facut-o pe la sfârsitul lunii ianuarie (am rezervat 3 camere) iar peste 2 zile, cand am dorit sa mai rezerv o camera pentru o cunostinta care ar fi vrut sa mearga cu noi, hotelul era deja ocupat în totalitate de o agentie din Rusia. Am încercat de mai multe ori pâna în luna august sa mai rezerv o camera, însa nu am avut nicio sansa.

Am intrat în camere, ne-am itit capetele pe fereastra, uitându-ne aproape hipnotizati la golful superb din fata noastra apoi ne-am trezit din visare si peste câteva minute ne aruncam în mare, chiuind ca pustanii care dau de o apa calduta în lighean si pot face ce vor în ea.

Apa este azurie si nu verde întunecat, ca la Tolo. Este foarte calda si foarte limpede. Valurile exista dar lipsesc cu desavârsire. Din când în când suprafata cristalina este tulburata de valuri micute, de 15-20 centimetri, create de iahturi sau de vasele mai mari, care fac diversele excursii în afara statiunii.

Daca nu aveti chef sa stati pe plaja, hotelul dispune de o piscina generoasa, cu apa foarte curata, unde va puteti balaci pâna nu mai puteti. Copiii, cel putin, au stat majoritatea timpului numai la piscina. Noi, cei maturi, am stat pe plaja pâna seara, pe sezlonguri sau în apa calda, uitând cu desavârsire de drumul obositor, încercând sa furam cât mai mult din darnicia soarelui.

Viata în Marmaris

De dimineata, cum deschizi ochii, vezi rasaritul soarelui peste munti, în partea stânga a hotelului, rasarit de foc care-si reflecta lenevia peste golful linistit, cât cuprinzi cu ochii.

Poate vreun iaht mai matinal sa aiba chef sa tulbure marea calma si calda în dimineata de lenevie care se întrezareste. Apoi, în jurul orei 10:00 golful începe sa se anime, statiunea se trezeste la viata, pleaca vapoarele în diversele excursii, în Delta Dalyan sau în alte locatii, încep parasutistii sa-si faca numerele sau parapantistii cu motor sa tulbure linistea ancestrala a golfului.

Turistii încep sa ocupe sezlongurile si sa-si dezmorteasca oasele dupa noaptea de petrecere (care au avut-o…) sau dupa noaptea de dragoste (care au avut-o…) sau dupa noaptea de odihna (putini…) deoarece Marmaris este o statiune pentru distractie, un fel de Mamaia la puterea a zecea. Ca distractie acvatica am amintit parasutistii de mai sus, apoi trasul bananei, hidrobiciclete cu duiumul, ski-jetul etc.etc.etc

Unii m-ar acuza de faptul ca as putea fi partinitor si ca as lauda prea mult statiunea. Marturisesc ca am ales aceasta statiune citind explicatiile entuziaste de pe Softpedia Forum ale lui Rottweiler, amintit mai sus.

Turcia este uriasa si are multe statiuni frumoase. Insa din relatarile românilor care au ajuns pe aici, Marmaris si Oludeniz ocupa primele locuri ca frumusete dar si ca petrecere a timpului liber. Tocmai frumusetea liniei de tarm, ospitalitatea localnicilor, mâncarea traditionala, hotelurile luxoase si vinurile foarte bune completeaza imaginea excelenta pe care Maramaris a reusit sa si-o construiasca în ultimii ani.

Statiunea straluceste de curatenie. Strazile sunt largi si viu colorate, datorita formelor din granit de diverse dimensiuni si culori ce alcatuiesc trotuarele. Daca n-ar fi nebunia de pe strazi (masinile gonesc cu o viteza ametitoare), ai spune ca timpul s-a oprit la Marmaris.

Nicio persoana, turist sau localnic, nu se grabeste. Nu poti da vina pe caldura care te moleseste si nu prea, la cele 40 de grade vara sau 20 de grade iarna. Nu poti da vina nici pe multele magazine care te deruteaza, nestiind în care sa intri prima oara.

Marmaris: magazine, restaurante si bazar

Mai ales seara, dupa ce ati luat cina bogata turceasca (va asigur ca nu veti putea mânca toata mâncarea care vi se va pune în farfurii, atât este de multa), barbatii vor fi în minoritate aici, deoarece doamnele au unde sa faca shopping pe alese, de la magazinele de blanuri si bijuterii din aur, la supermarketuri gen Lidl, alaturi de un McDonald’s urias, magazinele sunt deschise pâna noaptea târziu, fiind mai tot timpul aglomerate.

Sunt doua bazaruri, unul mare si unul micut, pe cel mare si mai important îl gasiti în partea dreapta a statiunii, dupa ce depasiti statuia lui Ataturk, în apropierea Marinei comerciale (în fata portului cu iahturi).

Bazarul este o încrengatura de strazi acoperite, cu foarte multe magazinase prevazute cu tarabe în fata. Puteti negocia la sânge orice produs, fiind o adevarata încântare sa va ciondaniti cu vânzatorul, râzând amândoi pâna la urma, amândoi fiind în castig, si dumneavoastra dar si vânzatorul.

Marmaris noaptea si cum sunt atrasi turistii în restaurante

Seara este o feerie de culori, mai ales pe faleza, unde luminile aprinse ale hotelurilor, cafenelelor si restaurantelor (sunt si unii palmieri luminati cu reflectoare) se întrepatrund cu luminitele iahturilor ancorate în Marina (portul Marmarisului; fac o paranteza: în Turcia, orice port se numeste “Marina”, civila sau militara). Tot acum, caldura se da batuta si lasa loc brizei usoare si racoroase a marii.

Plimbându-te pe faleza si încercând sa te hotarasti la ce restaurant sau taverna doresti sa iei cina, ai parte de un spectacol enervant dar si amuzant totodata: cand treci prin fata vreunui restaurant, personalul, începând cu patronul sau bucatarul, încearca prin diverse siretlicuri sa te determine sa iei cina la ei.

Daca îsi dau seama ca sunteti români, veti auzi fraze de genul: “Buna, Mariana!” sau “Hei, ce mai faci? N-ai mai trecut pe la noi!” (da, în limba româna!). Altii au pe o tava un fel de mâncare bine asortat si aranjat pe care ti-l flutura pe la nas, altii îti fac pe loc niste reduceri aiuritoare, care te-ar determina sa iei masa la ei, scotându-si pe urma pârleala de la bauturile pe care le veti consuma (bere, vin, whiskey, vodca etc, bauturi care sunt taxate foarte scump în Turcia).

Pe lânga acest spectacol, pe terasa restaurantului sau în interiorul lui, ai parte de un alt spectacol: un tânar sau grupuri de tineri care vor încerca sa-ti faca seara cât mai placuta, îmbracati în pirati, în femei, în roboti etc. Repet: tineri si nu tinere. Pentru mine, faptul ca femeile nu sunt acceptate pe post de ospatari, reprezinta un mare minus pentru Turcia.

Odata intrat în restaurant urmeaza diverse momente de divertisment, de la karaoke (cu premii!), pâna la dansuri traditionale turcesti, fachiri sau contorsionisti. Nu mai mentionez aici si momentele comice ale piratilor care rapesc turistele si apoi le elibereaza dupa un schimb amiabil cu sotii sau iubitii lor sau momentele comice cu animatorii îmbracati în femei, fardati, rujati si tot tacâmul.

Statiunea Icmeler: Havana în miniatura

Daca n-ati venit aici pentru a lenevi, indiferent daca este vara sau iarna puteti da o fuga în statiunea alaturata Marmarisului, Icmeler (se rosteste “Ishmeler”), o alta bijuterie de luat în seama, care se afla chiar la poalele muntelui. Aici se poate ajunge în cinci sau sase minute cu “dolmusul”, adica cu microbuzul turcesc (biletul costa 2 lire turcesti).

Icmelerul este recomandat în special familistilor, prin aerul de liniste coloniala ce emana din toate partile (parca te simti în Cuba sau Republica Dominicana).

Veti vedea hoteluri foarte frumoase ca arhitectura dar si cladiri ce amintesc de anii ’50, foarte bine conservate, asteptându-te parca sa gasesti în apropierea lor un Louis Armstrong cântând la trompeta.

De asemenea, puteti face si baie, plaja fiind foarte generoasa. Exista si acele taxi-boat-uri, deci daca doriti sa ajungeti la Icmeler pe apa, puteti lua unul din acele taxiuri.

Dupa Icmeler urmeaza o alta bijuterie de statiune: Turunc. Nu am ajuns pâna aici, însa am auzit ca statiunea este superba!

Castelul din Marmaris, aquapark, vaporase si excursii în Rhodos si Delta Dalyan

In partea cealalta a Marmarisului, aveti Bazarul, statuia lui Ataturk, Marina si apoi un castel ciudat, construit pe timpul lui Suleiman Magnificul, care, atacând Rhodosul, s-a înfuriat în momentul în care a vazut starea fortaretei din Marmaris, exclamand “Mimari as!” – adica “Spânzurati arhitectul!” De aici se spune ca provine si numele statiunii, în vechime numindu-se Physkos.

In portiunea Marinei gasiti multe vaporase, iahturi sau vapoare mai mari unde puteti negocia o excursie în diverse locatii.

Cea mai cunoscuta destinatie este Delta Dalyan, care prin însolitul excursiei va va face ziua extrem de placuta. Veti opri în mai multe locuri, veti fi preluati de barci, veti vedea mormintele antice de la Kaunos (Caunos), veti vedea oraselul Dalyan, cochet si frumusel, numai bun de facut o vacanta aici.

Alte tipuri de excursii pe care le puteti lua de la agentiile turistice: Boat Trip, Lazy Day, Jeep Safari, Insula Cleopatrei, scuba-diving sau excursii pe insula Rhodos, la Pamukkale sau la Efes.

La Rhodos, din pacate, soferii nu pot sa ajunga, deoarece odata intrat în Turcia, soferul paraseste tara doar cu masina. Altii au încercat sa lase masina în custodie în portul de plecare, urmând s-o preia la întoarcerea din excursie, însa din ce am auzit nu se prea poate. Dar ceilalti membri ai familiei pot sa participe la excursia organizata în Rhodos.

O alta zi o puteti rezerva distractiei la unul din cele doua aquapark-uri din Marmaris, ambele aflate chiar lânga mare: Atlantis Water Park si Aqua Dream Water Park. Mai exista si un Dolphin Park.

In sfârsit, ar fi multe de spus si de povestit asa ca las fotografiile sa vorbeasca si va îndemn sa dati o fuga pana acolo, caci cu siguranta nu va veti plictisi si va veti întoarce cu multe amintiri frumoase, dorindu-va sa va reîntoarceti aici oricând, mereu si mereu, cu mare placere.

Ajunsi în tara, a doua zi de dimineata cand veti fi întrebati de vreun vecin sau de colegul de munca: “Unde ai fost în concediu?”, sa-i aruncati într-o doara: “Colea, la doi pasi, la Marmaris, la o ora si jumatate de mers cu avionul.” “Undeeeeee?” va întreba contrariat vecinul sau colegul. “Cum, unde?” veti raspunde cu nonsalanta, privindu-i figura bulversata. “Nu stiai? In Paradis!”

Sa aveti o zi impecabila, ca sufletul vostru!

Un ghid complet despre Marmaris, în limba engleza: Marmaris Town (lucruri de facut, locuri de vazut, plaje, excursii, viata de noapte, transferul de la aeroport etc.)

Pentru bazar si Icmeler am folosit imagini luate de pe site-ul amfostacolo.ro.
Pentru “Marmaris noaptea” am folosit imagini luate de pe site-ul Panoramio.com

Pentru a ajunge aici cu avionul, cel mai apropiat aeroport este cel de la Dalaman, care deserveste statiunile Marmaris, Fethiye si Oludeniz.

Coordonate GPS: 36°51’N  28°16’E