Biserica Fortificata Biertan

Cum am ajuns la Biserica fortificata Biertan

Cu Biserica fortificata Biertan a fost o adevarata poveste. Era ultima zi de sedere la Sovata si ne faceam planuri de întoarcere acasa, la Târgoviste. Unii dintre noi vroiam sa trecem prin Sibiu si sa mancam o pizza sau o înghetata în piata orasului, altii sa mergem la Târgu Mures iar altii la Cetatea de Balta, pentru a vizita castelul baroc.

Numai eu vroiam la Biertan. Ei, si tu, cu Biertanul tau, spuneau ceilalti. Ce-i aia, Biertan? Ce se mai afla si acolo? In fine, dupa multe parlamentari, fiind si duminica iar copiii începeau scoala a doua zi si trebuiau sa-si faca ghiozdanele, temele si baia de seara, ne-am hotarât s-o tinem lunga catre casa (Târgoviste).

Pe la jumatea drumului, dupa vreo 200 de km de mers, am oprit mașinile pentru o pauza de pipi. Era o curba ciudata, larga, de parca n-ar fi vrut sa se mai termine, dupa o coborâre obositoare, cu serpentine lungi si curbe scurte. Imediat dupa ea urma o ramura spre Sibiu si una spre Brasov (spre care urma sa ne îndreptam si noi).

Am coborât din masini si nu stiu de ce toti, dar absolut toti, eram foarte tacuti si tristi, un pic stingheriti… Parca ne lipsea ceva, parca excursia noastra nu era completa (vizitasem Sovata, Salina Praid, Lacul Sf.Ana, Cheile Bicazului, Lacul Rosu) sau parca ni se parea ca ne îndreptam prea repede spre casa? Asta o fi fost, oare?

Asa cum am patit la Densus, tot asa aveam sa patim si aici. Adica, atunci mai întâi ne-am revoltat (“Ce Densus, dom’le? Ce mai e si acolo?”), ca mai apoi sa arunc “momeala”:

– Haideti, oameni buni, si la Biertan. Sunt doar 42 de kilometri pâna acolo!

Ceilalti începusera deja sa vocifereze, dar vrând-nevrând, au urcat în masini. Am mers noi ce-am mers, cale de poveste, ca înainte mult mai este, însa Biertan ioc! “Unde e Biertanul asta, fratioare?”, eram întrebat prin statie (comunicam prin doua statii de emisie-receptie, marca Cobra, cu o bataie de 5 km).

Eu stiam ca pe la jumatatea drumului dintre Sighisoara si Medias se face un drum la stânga, asa vazusem pe o harta veche comunista, din 1983. In sfârsit, apare indicatorul clasic de “biserica-cetate”, intram pe drumul lateral, plin de gropi si dupa numai câteva sute de metri apare o biserica darapanata, uriasa, neagra, ce sta sa se prabuseasca.

Am oprit nedumeriti. “Asta e Biertanul? Pentru asta ne-ai adus aici?” îmi reprosara ceilalti. Eu vazusem altceva pe net, asa ca am întrebat câtiva localnici, care ne-au indicat directia si înca vreo 8 kilometri de mers.

Am luat-o în directia indicata de ei, drumul era din ce în ce mai prost, cu portiuni de asfalt lipsa si gropi foarte multe. In jurul nostru imagini triste cu oameni saraci, betivii de duminica din fata birturilor, cai rupti de foame, cu coastele dezgolite, case parasite de sasi sau case luate în stapânire de rromi.

Aceasta imagine dezolanta parca ne spunea sa ne întoarcem, sa ne impiedice cumva sa ajungem acolo unde doream. Am mers cam 4-5 km, mai-mai sa ne rupem masinile, apoi am mai întrebat un satean care ne-a aratat aceeasi directie si ne-a spus ca drumul se va îmbunatati dupa câteva sute de metri. Si a avut dreptate!

La fel ca la Densus, a început acel feeling de drum dus-întors, catre o singura tinta, drum întâlnit si la Histria, Sarmizegetusa Ulpia Traiana sau Voineasa, drum de parcurs într-o decapotabila, cu o blonda în dreapta, al carei sal sa fluture în lungul masinii…

Un uliu ne-a însotit tot timpul în stânga noastra iar de-a lungul vaii care luase locul asezarilor omenesti, pustietatea si salbaticia au pus stapânire pe imaginea idilica ce ni se asezase în fata.

Drumul serpuia lin prin valea tacuta, era un asfalt foarte bun, nu simteam nicio pietricica, aerul era racoros, copacii înalti, ne venea sa zbieram, sa urlam de atâta placere si uluiala, sa deschidem geamurile, sa punem masinile pe pilot automat si sa ne itim capetele afara, cu limba scoasa, ca pustanii de 4-5 ani.

Apoi, dintr-o data, printre doi brazi semeti, în departare se ivira turlele uriase ale bisericii fortificate. Noi aflându-ne în vale iar cetatea fiind construita pe un deal, ni se parea de dimensiunile castelelor din povestile Fratilor Grimm: maiestuoasa, singura si trista.

Intrarea în biserica fortificata de la Biertan

Am oprit masinile în mijlocul comunei, la poalele cetatii. Se lasase o liniste… Am iesit din masini parca timorati, striviti de puterea mistica a locului. Nimeni nu scoatea o vorba si nimeni nu mai era suparat ca i-am facut sa vina pâna aici.

– Eu zic sa ne întoarcem. Nu prea avem ce vedea! le-am spus în gluma.
– Ceeee? Nici sa nu te gândesti, au exclamat vocile entuziaste care în urma cu numai o jumatate de ora ma bombaneau, cu siguranta. Am cumparat bilete si am intrat într-o… casa de tip medieval.

Din aceasta casa, urca un tunel construit din lemn, lung de 100 de metri, asemanator celui din Sighisoara – la capatul caruia se afla Biserica din Deal (vezi videoclipul celor de la Radio Killer – “Voila”).

Am urcat treptele si am iesit în curtea interioara a lacasului de cult. Urcând, am vazut si cele trei brâuri de ziduri ce aparau odinioara locuitorii care se adaposteau aici.

Istoricul bisericii fortificate de la Biertan

Acum, sa va spun câte ceva din pliantul cumparat la intrare dar si din Wikipedia: localitatea Biertan este una din primele asezari sasesti din Transilvania, prima atestare documentara datând din 1283. Pentru aproape 300 de ani (1572 – 1867), aici si-a avut sediul Episcopia Evanghelica Luterana din Transilvania.

In 1397 este atestat ca cetate. Ca orice asezare taraneasca, avea organizare urbanistica, remarcându-se stilul franconic al sirurilor de case asezate în jurul unei piete centrale, deasupra careia se înalta impunatoarea biserica-cetate.

Biserica a fost construita pe locul unei bazilici catolice, aprox. între anii 1490 – 1524. Este un amplu edificiu gotic, având si elemente renascentiste si baroce. Mesterii din Viena si Nurnberg sunt parintii spirituali ai celor care au realizat între 1483 – 1513 altarul splendid, cel mai mare din tara, cu cele 28 de panouri pictate.

Usa sacristiei, cu 19 încuietori, premiata la Expozitia Mondiala de la Paris din anul 1900

De faima internationala se bucura usa sacristiei, cu un sistem complicat de 19 încuietori, realizata de mesterii locali în 1515, usa care a stârnit un interes deosebit, fiind premiata la Expozitia Mondiala din anul 1900 de la Paris si care constituie un exemplu reprezentativ de manufactura saseasca medievala, datorita exceptionalelor intarsii si a sistemului original de închidere, care functioneaza si astazi!

Turnurile Bisericii fortificate de la Biertan

In jurul bisericii, locuitorii din Biertan au construit trei ziduri, cu sase turnuri si trei bastioane, carora le corespund trei curti interioare.

Pe ziduri mai pot fi vazute urmele luptelor purtate de locuitori cu invadatorii. Turnurile sunt asezate de jur-împrejurul cetatii, astfel încât observatorii puteau da alarma în cazul unei invazii:

– turnul cu ceas

– turnul catolic

– primaria (initial un turn-poarta, care bloca intrarea în cea de-a doua curte interioara)

– turnul-clopotnita

– turnul slaninii (turn aerisit si racoros; fiecare familie îsi aducea aici slanina spre pastrare)

– turnul-poarta exterior (prevazut cu o poarta prin care puteau trece carutele cu merinde sau arme).

Cum se potoleau certurile dintre soti si cum se potoleau cei care faceau rele

In bastionul estic se afla pe vremuri carcera unde erau închisi sotii si sotiile acestora în cazul în care se certau. Li se dadea o singura farfurie, lingura, furculita, cana si un singur pat pe tot timpul sederii. De obicei, ieseau de acolo împacati, fara a se mai apela la justitie.

La capatul de sus al scarii, lânga biserica se poate vedea un bolovan mare pe care, în ziua de duminica, erau asezati cei ce faceau rele în cursul saptamânii, spre a fi vazuti de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa si integra în colectivitatea asezarii.

Donariul de la Biertan

In 1775, în apropierea Biertanului, în padurea Chimdru, a fost descoperit Donariul de la Biertan, obiect ritual des invocat pentru a argumenta prezenta unei populatii crestine vorbitoare de limba latina în regiunea Daciei în secolul al IV-lea si implicit a originii autohtone a romanilor în Transilvania.

Realizat din bronz, obiectul contine textul latin EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI (“Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar”), sub care se află monograma lui Iisus Hristos.

Un recensamânt din anul 1733, arata ca în Biertan traiau si 35 de familii de români (aprox. 165 de români). Odata cu prabusirea comunismului, creste numarul sasilor care parasesc Biertanul cu destinatia Germania. Daca în anul 1977 locuiau 1613 sasi, în anul 1992 Biertanul numara doar 280 locuitori sasi.

Un picnic neprevazut

– Acum trebuie sa ne întoarcem, le-am spus.
– Asta s-o crezi tu! mi s-a reproșat. GPS-ul îmi spune ca drumul continua.

Am scos harta comunista si am aratat ca exista un singur drum, dus-întors. Aratându-mi cu mâna încotro s-o luam, vazui si uliul care se rotea, parca asteptându-ne.

Ne-am urcat în masini si dupa doi kilometri ne-am oprit, muti de uimire: drumul strajuia o vale uriasa, verde ca topazul, unde uliul nostru plana maiestuos deasupra copacilor înalti, simtindu-se stapânul locului. In dreapta drumului se afla padurea salbatica iar în stânga, valea fara margini.

“Pauza pentru picnic!” strigara ceilalti si peste câteva minute, românii înfometati, se napustira asupra bietelor bucate, dulci si alese ca-n povesti.

Când si când, printre ghiortaieli si înghitituri, uimiti de miracolul peisajului idilic, rabufneau câteva cuvinte:

“Dumnezeule, ce frumos a fost la Biertan!”

Cum se ajunge la Biserica fortificata Biertan:

– dinspre Sighisoara:  22 km pâna la Saros pe Târnave iar de aici înca 9 km pâna la Biertan (la 30 km de Sighisoara sau o jumatate de ora de mers cu masina mica)

– dinspre Medias: 18 km pâna la Saros pe Târnave iar de aici înca 9 km pâna la Biertan (deci 27 km de Medias sau o jumatate de ora de mers cu masina mica)

– dinspre Fagaras (varianta pe Brasov sau Sibiu): DJ105 cuplat cu DJ141+DJ141B, 74 km sau o ora si 20 minute de mers cu masina mica. Mentionez ca pe aceasta varianta puteti vizita Biserica fortificata Cincu si Biserica fortificata Agnita.

Adresa: str. 1 Decembrie, Nr.17

Coordonate GPS: 46° 8′ 10″ N,  24° 31′ 15″ E sau 46.136111,  24.520833

Program vizitare: 2 aprilie – 31 octombrie, zilnic 10:00-19:00

Taxa intrare: 6 lei adulti, copiii intra gratis (3 lei pentru grupuri de elevi si studenti)