Rezervatia de zimbri Neagra din Bucsani

Nimeni nu știe unde se află Rezervația de zimbri “Neagra” din Bucșani – Dâmbovița

Spre rușinea mea, ca târgoviștean get-beget, n-am știut că la câțiva kilometri de Târgoviște se află cea mai mare rezervație de zimbri din România, Rezervația de zimbri Neagra din Bucșani, județul Dâmbovița, zimbrărie situată la mai puțin de 70 de kilometri de București.

Așa că mi-am luat inima în dinți, mi-am luat aparatul de fotografiat, mi-am luat și puștiul de 12 ani cu mine și mi-am făcut curaj pentru drumul foarte lung pe care urma să-l parcurg, drum de vreo 15-20 de kilometri…

Mi s-a mai atras atenția că dacă vreau neapărat să-mi distrug mașina, acum este momentul să mă răzbun pe ea.

Fie ce-o fi, am luat-o spre Ploiești, pe un drum ca-n palmă, apoi, la o bifurcație, am luat-o la dreapta spre comuna Bucșani.

Așa cum m-am chinuit să găsesc Mânăstirea Mera de lângă Focșani, la fel și aici: nu găsești niciun indicator spre rezervație.

Asa că, din aproape în aproape, întrebând vreo 6-7 localnici, am reușit s-o dibuiesc: treci de comuna Bucșani și cauți satul Rățoaia. Mai mergi prin Rățoaia cam 300-400 de metri și, după ce întrebi alți 2-3 localnici (unii habar nu au că sub nasul lor se află o rezervație de zimbri) ajungi la intrarea într-o pădure.

Cândva a existat un indicator aflat chiar aici, la intrarea în pădure, însă sub influența aburilor bahici, indicatorul a fost doborât cu brio de picioare vajnice sau de pumni foarte curajoși.

Drumul prin pădure este o adevărată splendoare și mulți recomandă să lăsați mașina la intrarea în pădure (la intrare găsiți un fel de poieniță) și să o luați pe jos, cale de 6 kilometri, până la zimbrărie. Să nu vă fie teamă în ceea ce privește animalele sălbatice, pădurea este populată cu cerbi, căprioare și mistreți.

În afară de mistreți, care fie vorba între noi aleargă foarte bine, nu aveți de ce să vă faceți griji, antrenamentele de jogging făcute în parc sau la banda de alergat din sufragerie, vă vor ajuta cu siguranță să faceți față cu brio acestor grăsani nesuferiți cu patru picioare.

Mai mult, puteți face un picnic oriunde, am văzut destule poienițe superbe.

Dacă din contră aveți chef să străbateți pădurea cu mașina, aflați că datorită mașinilor de mare tonaj care cară bușteni cu nemiluita, dar și a autocarelor cu turiști, elevi sau studenți, drumul forestier s-a “bombat” la mijloc.

Dacă nu aveți scut la motor, nu mergeți pe mijlocul drumului forestier, ci pe margini, stânga-dreapta, cu roțile din interior mergând chiar pe “bombarea” aflată pe mijlocul drumului, pentru a nu deteriora baia de ulei sau alte componente aflate sub mașină.

Nici eu nu am scut la Chevrolet Spark-ul meu M300, așa că am făcut un pic de echilibrism, dar asta este, acestea sunt condițiile de călătorie. De asemenea, drumul este îngust și cu greu pot trece două mașini una pe lângă cealaltă, sau o mașină și o căruță.

Cineva trebuie să cedeze și să se dea la o parte. Atenție și la un alt aspect: la ieșirea din pădure, acest drum forestier se va bifurca:  o luați la dreapta.

Am ajuns și am avut noroc: am văzut 3 zimbri!

Cea mai bună perioadă de vizitare este dimineața pe la ora 10:00, atunci când zimbrii vin să mănânce suplimentele de hrană (în timpul zilei mănâncă iarbă, of course).

Noi am ajuns acolo în jurul orei 11:30. Am oprit maăina la intrarea în zimbrărie și imediat ne-a întâmpinat un tânăr: “Ați ajuns la tanc! Trei dintre cei mai puternici masculi au venit la adăpătoare.”

Rezervația este uriasă, însă sclipește de curățenie. Se primesc fonduri suficiente de la minister, sumele obținute din vizitele turiștilor fiind neînsemnate, rezervației nefăcându-i-se destulă publicitate. Nici infrastructura rutieră nu te îmbie să dai o fugă până acolo, la un picnic în pădure măcar.

Am luat-o la pas prin zimbrărie apoi am scos aparatul de fotografiat. Când să dau să fac prima poză, realizez că am acumulatorii descărcați. Puștiul meu se jucase cu el cu o seară înainte, încercându-și talentele de viitor fotograf profesionist, pe diverse naturi moarte (televizor și mașinile de pe stradă) sau vii (cățel și pisică).

Noroc cu telefonul mobil. De pe acum îmi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, este vina mea că nu am verificat aparatul de fotografiat înainte de a pleca de acasă.

Prima întâlnire cu zimbrii

Între noi și zimbri se află un gard înalt de 2 metri, așa că te afli într-o oarecare siguranță. “Dacă vor, aștia pot să facă praf gardul, însă sunt atât de fraieri încât nu-și dau seama că o pot face!” îmi șoptește “ghidul”.

Prin fața noastră trece maiestuos un exemplar perfect, puternic, plesnind de sănătate, cu o înălțime de cel puțin doi metri. “El este șeful!” mi se șoptește din nou. Ceilalți doi masculi se dau ușor la o parte.

Șeful își apleacă capul în adăpătoare însă nu bea apă. Stă neclintit, privindu-ne insistent, curios să vadă ce-i cu indivizii aștia care se hlizesc la el.

“O să atace?”, întreb. “Nu. Ne studiază. Este teritoriul lui și vrea să știe dacă avem de gând să-l încălcăm. Teritoriul unui zimbru este de 5 hectare. Al ăstuia este peste tot, atât este de puternic.”

Zimbrul a dispărut de pe teritoriul actual al României în secolul al 19-lea, datorită vânării lui în exces dar și a scăderii drastice a fondului forestier, din cauza defrișărilor masive si a exportării lemnului românesc spre Austria, Ungaria, Germania și Rusia.

Încercarea de repopulare a pădurilor românești cu zimbri aduși din Polonia

În anul 1958, țara noastră a importat câteva exemplare din Polonia, exemplare care au fost duse la rezervația de la Hațeg.

Dacă nu știați, în România se află 4 rezervații de zimbri: Hațeg (jud. Hunedoara), Bucșani (jud. Dâmbovița), Dragoș Vodă (jud. Neamț) și Vama Buzăului (jud. Brașov).

Rezervația de zimbri Neagra din Bucșani s-a înființat în anul 1983, în vederea adaptării acestui animal în zona pădurilor de câmpie. În acel an au fost aduși 18 zimbri din țară, dar și câteva exemplare din Polonia, exemplare lăsate libere pe un areal de 162 de hectare de pădure și pășuni.

După anul 1995, scopul zimbrăriei Neagra a fost de înmulțire a speciei și de transfer al zimbrilor către celelalte rezervații din țară.

Aici, la Neagra, zimbrii primesc multă hrană pentru a se putea dezvolta, fiind apoi transferați la Rezervația “Dragoș Vodă” de la Vânători-Neamț, unde au mai puțină mâncare la dispoziție, intenționându-se punerea lor în libertate pentru a învăța să și-o procure singuri din pădure. Pe timpul iernii vor fi hrăniți de către oameni.

Momentan, în rezervație se află cam 30 de zimbri (numărul lor diferă mai tot timpul), jumătate masculi, jumătate femele. În timpurile bune au fost și mai mulți, însă datorită faptului că se înmulțesc foarte greu (o femelă naște un pui la 2-3 ani) dar și a plecării mai multor exemplare spre celelalte trei rezervații din țară, numărul lor s-a împuținat.

Istoria zimbrilor

Cine nu a văzut un zimbru de aproape (nu în fotografii…) va fi în mod sigur impresionat de alura impozantă, chiar înfricoșătoare a acestui animal nobil. Zimbrul este cel mai mare animal din Europa (este mai mare decât ursul). În captivitate trăiește cam 25-28 de ani.

La maturitate, dupa 7-8 ani, zimbrul mascul cântărește aproape o tonă, iar femela în jur de 400 – 600 kg. Corpul îi este acoperit cu o blană maronie, aspră, care formează o coamă pe mijlocul spatelui și o altă coamă care-i atârnă lung pe gât, ca o barbă.

Deși este mai înalt decât omul și mai puternic decât un cerb, pentru a putea supraviețui și înmulți are nevoie de fânul, cerealele, porumbul sau sfecla pe care le primește de la îngrijitori, din luna octombrie până în luna aprilie.

Chiar dacă trăiește în captivitate, zimbrul este un animal mândru și sfios, căruia nu-i place să se apropie prea mult de oameni. În paranteză fie spus, este atât de “sfios” încât istoria locului povestește despre spintecarea în câteva secunde a unui biet cal care aproviziona cu fân zimbrăria.

Și încî ceva, chiar dacă sunt asemănători ca aspect, zimbrii nu sunt aceeași specie cu bourii. Simbolul Moldovei este bourul și nu zimbrul.

Exterminarea zimbrilor din România și Europa

Zimbrul nu a fost niciodată domesticit, fiind exterminat în România și în întreaga Europă, prin vânătoare excesivă. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în anul 1762, iar ultimul zimbru din Transilvania în anul 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni dar și țarilor ruși.

Ultimul zimbru aflat în sălbăticie a fost ucis în Polonia în anul 1919, iar din lume în anul 1927, în Caucaz.

În anul 1927 rămăseseră în lume mai puțin de 50 de zimbri, toți aflați în grădini zoologice. După cel de-al doilea război mondial s-a luat decizia salvării lor.

Cum puteți petrece un weekend plăcut la Zimbrăria “Neagra”

Gata si cu istoria zimbrilor. Pentru cei care vor să petreacă mai multe zile în natură dar și în apropierea zimbrilor, se poate închiria o cabană care are o capacitate de 12 locuri, aflată chiar lângă rezervație, pentru 600 de lei pe noapte (50 lei de persoană).

Cu o săptămână înainte de vizita noastră sosiseră aici două autocare cu elevi din București. Când am plecat de la zimbrărie, m-am intersectat în pădure cu o mașină din București. Deci turiști ar fi. Vizitatorii sosesc mai ales la sfârșit de săptămână. În cele trei zile, în medie, sosesc aici cam 70 de turiști.

În afara neplăcerii majore provocate de drumul forestier aflat sub orice critică, merită efortul de a petrece o zi în mijlocul naturii, pentru admirarea acestor animale sălbatice puternice sau pentru o ieșire la un picnic în apropierea rezervației.

Înainte de a pleca, ghidul, ne-a deschis o ușă și ne-a introdus într-o cameră spațioasa unde, ghici ciupercă ce-i, se afla ditamai zimbrul împăiat! Bine, nu chiar “ditamai”, dar oricum era pe aproape.

Fusese omorât din greșeală, din cauza unei supradoze de somnifer, asa că, repede-repede l-au trimis la Hațeg pentru împăiere și apoi l-au adus aici la Bucșani, pentru a-l privi noi mai îndeaproape și pentru a ne alunga teama de acest animal maiestuos.

Cum se ajunge la Rezervația de zimbri Neagra din Bucșani

Dinspre București: Buftea – Bilciurești – Dobra. Între Dobra și Băleni o luați la dreapta spre Mărcești și țineți drumul spre Rățoaia. Aici, la Rățoaia, întrebați sătenii cum ajungeți la drumul prin pădure spre zimbrărie. O varianta mai bună (dar nu mai rapidă) este pe DN7+DN71, pe Chitila – Tărtășești – Mircea Vodă – Racoviță – Bucșani. Ambele variante au în jur de 80 km (o oră de mers cu mașina mică).

Dinspre Ploiești: o luați pe drumul spre Târgoviște (drumul este foarte bun), apoi Dărmănești – I.L. Caragiale – Mija – Adânca. La intrarea în Adânca, după ce coborâți panta, chiar la capătul ei, în loc s-o luați la dreapta spre Târgoviște, o luați la stânga spre Bucșani. Treceți de Bucșani, până în satul Rățoaia. Aici, la Rățoaia, întrebați sătenii cum ajungeți la drumul prin pădure spre rezervația de zimbri (47 km, 55 minute de mers cu mașina mică).

Dinspre Târgoviște: o luați pe unul din drumurile spre Ploiești. Unul trece prin Săcuieni, celălalt trece prin Răzvad. Dacă veniți dinspre Sinaia, ocoliți pe la poalele Mânăstirii Dealu, traversați Răzvadul și țineti drumul spre Ploiești. În comuna Adânca, până să urcați panta, vedeți în partea dreaptă (foarte din scurt!) indicatorul spre comuna Bucșani. Treceți de Bucșani, până în satul Rățoaia. Aici, la Rățoaia, întrebați sătenii cum ajungeți la drumul prin pădure spre rezervația de zimbri.

Taxe de intrare:
– adulti 4 lei
– copii 2 lei

Cabana ROMSILVA din rezervație (3 stele), cu 12 locuri de cazare, poate fi închiriată cu 600 de lei pe noapte (50 lei/persoană).

Coordonate GPS: 44°51’52″N  25°43’39″E

Surse folosite:
Primaria Bucșani
Ziarul Adevărul – crescătoria de zimbri de la Bucșani
Wikipedia – zimbrul

Pe lângă fotografiile mele, am folosit fotografii de la:

Cristian Sutu

AmFostAcolo.ro

Bikeevents.ro