Turcia altfel 13 – Delta Dalyan si Kaunos

(timp citire: 15 minute)

Cum a început totul de la o… basarabeanca!

Leneveam de doua zile în Marmaris, un fel de dolce far niente (adica: “ce bine e sa nu faci nimic” ), plaja, baie, shopping, bere, înghetata si alte chestii paranormale, când, într-o seara, în timp ce ne plimbam pe chei, dincolo de statuia lui Ataturk, ne taie calea o turcoaica blonda si ne întreaba în limba rusa daca nu vrem sa mergem în Delta Dalyan.

Ne oprim, mirati de îndrazneala ei, încercam un dialog în engleza din care nu prea se întelege mare lucru, apoi Mihai se întoarce spre noi, întrebându-ne: “Si ce sa facem la Dalyan asta?”.

Turcoaica se opreste busc din engleza-esperanto-turco-rusa, întreaga fata i se lumineaza si izbucneste într-o româna neaosa: “Aha, sunteti români!? Atunci o sa ne întelegem mai bine!”, zice ea, “Sunt moldoveanca, din Basarabia!”.

Si atât de bine ne-am înteles încât ne-am ales cu o excursie platita de sase persoane în loc de opt, adica cei doi copii, Andrei si Maria, au mers gratis, cu mâncare cu tot. Stând de vorba cu ea am aflat ca turcoaica-românca îsi facea veacul în Marmaris de vreo sase ani, conducând în principal grupurile de rusi, în timp ce grupurile de români le ghida doar daca se adunau mai multi turisti.

Plecarea spre Delta Dalyan si vasul Barkas

A doua zi plecarea era la 9:30, asa ca am zis pas leneviei, ne-am trezit dis-de-dimineata, am luat repede micul dejun pe terasa aflata în fata hotelului Yunus, cu doamna Mediterana aflata la doi pasi în fata noastra, apoi am pornit în pas alergator spre chei. Aici ne-a luat în primire moldoveanca, îmbarcându-ne pe vasul Barkas, vas care efectua zilnic traseul Marmaris – Delta Dalyan.

In cele doua zile de leneveala de pâna atunci îl vedeam zilnic în departare, alaturi de vasul Orca, cum pleacau în tandem si cum se întorceau amândoua pe la 19:00 – 20:00, provocând valuri enervante care tulburau marea linistita din fata hotelului.

Inainte de a pleca în Turcia, citisem relatari referitoare la doua excursii, Boat Trip si Delta Dalyan, însa nu stiam din care aceste doua excursii se întorceau cele doua vase. Mai mult, nu stiam ca în aceasta excursie vom fi alergati cu cronometrul în mâna, pentru a ne încadra în timpul afectat ei, 9:00 – 19:00.

Am urcat pe vas, un vas modern, foarte încapator, cu trei punti, ne-am aranjat care pe unde am putut, raspândindu-ne printre cei aproape 300 de pasageri de diferite nationalitati.

“Revolta de pe Bounty”

Inca de la început ni s-a pus în vedere ca trebuie sa respectam un anumit program, pentru a ne putea întoarce în jurul orei 19:00.

Pe moldoveanca noastra nu am vazut-o la începutul calatoriei, probabil statea în cabina capitanului, în schimb a aparut de vreo doua ori, în timpul unei bai în mare si în apropierea intrarii în Delta, intrare de unde urma sa fim preluati de alte barci mai mici cu motor.

Vasul Barkas s-a pus în miscare, am parasit Marmarisul în mod festina lente, încet-încet, vazându-i din departare întreaga-i frumusete, ne-am intersectat si cu vasul Orca, care efectua aceeasi excursie în Delta Dalyan, ne-am intersectat cu alte veliere mai mari sau mai mici, apoi timp de doua ore ni s-a parut ca… stam pe loc.

Aveam în partea stânga un fel de deal, iar acesta nu se misca mai deloc, spre disperarea noastra, desi auzeam motoarele vasului uruind. Care era spilul: trebuia sa stam cât mai mult în bataia soarelui, sa ni se faca sete si sa cumparam înghetata scumpa, berea scumpa si racoritoarele scumpe aflate la barul vaporului.

Incetul cu încetul, dupa aceste doua ore, au început sa apara vociferarile, mai întâi timide, apoi din ce în ce mai puternice, ca de ce nu ne miscam, ca vrem sa ajungem odata la Plaja Iztuzu.

Are loc si o mica revolta referitorare la aroganta capitanului, care începuse sa ridice glasul la noi, apoi din burta vasului apare moldoveanca cu un megafon, spunându-ne senin ca stam pe loc deoarece se asteapta intrarea în Delta, intrare aprobata de nu stiu care autoritate locala.

Ca sa ne curme supararea, capitanul duce vasul într-un golfulet cu apa de o culoare ireala, un fel de bleu amestecat cu alb, o apa cristalina, foarte adânca, iar toata lumea facuta praf de soare se arunca chiuind în apa.

Balaceala si chiotele dureaza vreo treizeci de minute, apoi suntem chemati de urgenta la bord deoarece vasul a primit acceptul de a se apropia de punctul de intrare în Delta. Peste alta jumatate de ora ajungem la intrarea în Delta, intrare marcata de o insula micuta numita Delikli Ada.

Suntem mai multi români?

Vasul ancoreaza aici, urmând sa fim preluati de câteva barci cu motor, lungi, cu copertina, barci care ne vor duce mai întai la Plaja Iztuzu. Bineînteles ca prioritare sunt barcile vasului Orca si iar are loc o mica revolta deoarece barcile vasului Barkas, nu au sosit înca.

In fine, dupa vreo 20 de minute se itesc în departare si barcile noastre si mare ne-a fost mirarea când, la ultima barca, moldoveanca a rostit cu voce tare: “Toti românii sa intre în aceasta barca!”

Cum adica, suntem mai multi romani, nu numai noi, cei opt? Si uite asa ne-am trezit 22 de români la un loc în aceeasi barca cu motor! Eram din Dambovita, Bucuresti, Craiova si Galati.

Au început glumele, prezentarile, eram mai linistiti acum, fiind atâta populatie de aceeasi nationalitate, si am facut cunostinta unii cu altii, mai glumind, mai râzând pe seama obsesiei turcilor de a ne lua banii cu orice pret.

In barca, o lada frigorifica cu apa plata, racoritoare si înghetata, toate scumpe, biensur, dar si cu nelipsita de acum Tip-box, un fel de cutie a milei, în care, daca te lasa inima, trebuia sa pui câtiva banuti.

Bineînteles ca nimeni nu a avut chef sa puna niste lire în aceasta cutiuta, era excursia noastra platita, consumam snaks-urile, berea Efes si racoritoarele scumpe, deci ni se parea aiurea sa mai introducem gratis câteva bancnote sau monede în aceasta cutie a milei.

Au început sa apara niste valuri mari care leganau amenintator barcile, apoi, dupa lupte seculare cu valurile, lupte care au durat alte 20 de minute, am ajuns pe Plaja Iztuzu, bineînteles ultimii, primii fiind germanii, rusii, japonezii si ce natii prioritare or mai fi fost pe acolo.

Si tot bineînteles ca locurile cele mai bune ale plajei fusesera ocupate de ei, în schimb noi, românii, prapaditii Terrei, am avut de unde alege deoarece plaja este foarte lunga, o plaja superba, cu nisip auriu, cu aceeasi apa calda de un bleu ireal, ca în golful în care ne balacisem în urma cu o ora, cu valuri de o jumatate de metru înaltime.

Plaja Itzuzu – Dalyan

Plaja Iztuzu este o plaja naturala cu o lungime de 4-5 km, în aval de oraselul Dalyan, plaja care formeaza un fel de bariera naturala între Marea Mediterana si apa proaspata adusa de râul Dalyan.

Plaja este unul din locurile preferate de specia de broasca testoasa Caretta-Caretta pentru depunerea oualelor, de aceea în pliantele publicitare o veti gasi sub numele de “Turtle Beach” (Plaja Testoasei).

Incepând cu anul 1988 plaja are un statut protejat, nepermitându-se construirea vreunui edificiu în apropierea ei (vile, hoteluri etc.) si face parte dintr-o zona de protectie a mediului, numita zona Koycegiz-Dalyan (în Turcia se afla 14 zone de protectie a mediului, cea mai cunoscuta fiind zona Pamukkale).

Atât germanii (în 1984) cât si englezii (în 1987) au încercat sa construiasca aici complexe hoteliere, însa au avut loc câteva manifestatii de protest din partea ecologistilor, deoarece puii testoaselor erau atrasi noaptea de luminile becurilor, multi murind epuizati în drumul lor spre aceste becuri, în loc sa înoate spre mare. De atunci zona a fost declarata zona protejata.

Pe plaja nu sunt permise vehicule si animale. Barcile moderne cu motor si iahturile nu sunt permise la o distanta de o mila fata de plaja. Plaja adaposteste peste 300 de cuiburi de testoase iar în perioada 1 mai – 31 octombrie nu se permite accesul turistilor între orele 20:00 si 08:00.

In locurile marcate ca având cuiburi ale testoaselor este interzisa amplasarea de sezlonguri. Am uitat sa va spun ca plaja Iztuzu a fost votata în anul 1995 ca fiind “cea mai buna plaja din lume” (pe site-ul Tripadvisor, la categoria “cele mai bune plaje din Turcia” se afla pe primul loc) si ca turistii au acces doar la extremitatile plajei.

Am stat o ora si jumatate aici, ne-am balacit, am inspectat plaja (cu taverne, dusuri si tot tacâmul), apoi ne-au îmbarcat pe aceeasi barca si ne-au plimbat prin Delta, cu coturi si peisaje încântatoare, am vazut si o parte a ruinelor si mormintelor orasului antic Kaunos, apoi barca a încetinit în dreptul mormintelor sapate în stânca si ni s–a promis ca la întoarcere vom sta mai mult în fata lor, pentru sesiunea de poze.

Mormintele lyciene de la Kaunos si orasul antic Kaunos

Daca nu stiati ce este cu orasul antic Kaunos (vis-a-vis de Kaunos, pe malul celalalt al râului, se afla oraselul contemporan Dalyan), ei bine aflati ca acesta a fost un oras din Caria, o regiune din Anatolia de vest, regiune aflata între alte doua regiuni faimoase ale antichitatii: Lydia si Lycia.

Dupa razboiul troian, grecii dorieni si ionieni au poposit pe aceste meleaguri si s-au amestecat cu populatia gasita aici, carienii, popor care vorbea un limbaj anatolian, un popor care, spune Herodot (nascut la Halicarnas în sec 5 i.Hr.), se tragea din Minos (Creta).

Sa enumar câteva orase cariene faimoase: Milet, Aphrodisia, Priene, Didyma, Kaunos, Halicarnas (actualul Bodrum), Knidos. Numele de carian, ar proveni de la Car, un erou ancestral al carienilor. In Iliada lui Homer se precizeaza ca Miletul era un oras al carienilor stravechi.

Legenda spune ca orasul a fost fondat de regele Kaunos, rodul relatiei dintre regele Miletus si nimfa Kyanea. Kaunos a avut o sora geamana, Byblis, care s-a îndragostit nebuneste de el.

Byblis si-a împartasit dragostea iar Kaunos s-a facut foc si para. Pentru a scapa de dragostea ei, a plecat împreuna cu o parte din oameni sai si si-a fondat propriul oras.

De durere, Byblis s-a aruncat de pe o stânca iar în locul în care a cazut s-a ivit un izvor cu apa dulce. Orasul a avut o istorie zbuciumata, trecând pe rând în mâinile grecilor, persilor, romanilor si turcilor, cea mai mare dezvoltare având-o sub regele Mausolos (cel care a construit Mausoleul din Halicarnas), care întrevedea orasului un viitor stralucit.

Mausolos a construit ziduri puternice, a modernizat cele doua porturi ale orasului si a ridicat multe cladiri impunatoare.

Insa râul Dalyan (care reprezenta pe atunci granita dintre Caria si Lycia) a avut chef sa se colmateze, a început sa se formeze o delta iar în sec. 15 d.Chr. malaria a decimat toti locuitorii, orasul intrând definitiv sub stapânirea nisipului si buruienilor.

Puteti vedea aici un teatru bine pastrat, o agora, bai romane si o basilica, alaturi de ruinele mai multor cladiri (avea si acropola, fortificata în timpul bizantinilor, cocotata la o înaltime de 152 de metri).

Cele sase morminte ciudate din sec 4 î.Chr., ridicate în stilul lycienilor, sunt opera regilor greci din Kaunos, care au copiat fatada templelor elenistice, cu coloane ioniene.

Unele morminte sunt formate dintr-o singura camera, altele sunt formate din mai multe camere. Fiecare mormânt are pereti falsi, pentru a induce în eroare hotii de morminte.

Orasul Dalyan

Barcile ne-au plimbat prin fata orasului Dalyan, traseul fiind o adevarata încântare, oraselul Dalyan fiind foarte frumos si pitoresc. Dalyan este situat între orasele Marmaris si Fethiye, într-o regiune ce poate fi numita cu adevarat un paradis al naturii, de o frumusete naturala deosebita.

Regiunea este lunga de 27 de kilometri, având în amonte de oras Lacul Koycegiz iar în aval Marea Mediterana.

Delta Dalyan, formata de serpuitorul râu Dalyan Cayi (în limba turca însemnând “raul Dalyan”) înconjoara acest orasel, reprezentând un areal protejat, în vederea conservarii unor specii de broaste testoase de dimensiuni mari, testoasa Caretta-Caretta (sau testoasa gigant cu capul patrat), testoasa verde si testoasa cu carapace moale Trionyx triunguis.

Dalyan este o adevarata destinatie paradisiaca, un loc care te cucereste prin simplitate si liniste, loc calcat frecvent de turistii englezi si germani, o destinatie excelenta pentru relaxare, însa putin cautata de turistii romani, care sosesc aici doar în excursiile organizate din statiunile estivale ale Turciei (vedeti mai jos la “Cum se ajunge în orasul Dalyan”).

La dispozitia turistilor sunt puse numeroase vile, pensiuni si hoteluri micute, restaurante în care se servesc mâncaruri traditionale turcesti (preparate din peste, mai ales), însa nu veti gasi aici baruri si discoteci, viata de noapte nefiind prezenta în statiune.

Baile de namol de la Dalyan (Mud Bath)

Incet-încet am ajuns si la baile de namol (Mud Bath), unde ni s-a pus în vedere ca avem voie sa stam aici o ora si jumatate. Am urmat o poteca si ne-am trezit în ditamai complexul balnear în aer liber, complex care nu seamana deloc cu cele de la Eforie Sud sau Eforie Nord (am fost la ambele, în copilarie, cu parintii).

Ne-am facut toti de cap, ne-am transformat în negri, am facut ca maimutele, ne-am mânjit unii pe ceilalti (ne mai lipseau tobele africane) apoi am scapat de namol în zona dusurilor (vreo 40 de dusuri) si ne-am îmbarcat nu peste o ora si jumatate ci peste doua ore si ceva, spre disperarea moldovencei care striga din rasputeri la megafon, în toate limbile Terrei, sa ne îmbarcam odata în barcile alea cu motor deoarece suntem asteptati de vasele Orca si Barkas.

Intoarcerea la Marmaris

Pe barca am baut iarasi bere din lada frigorifica a turcului si am mai tras cateva poze. Am uitat sa va spun ca înainte de a ajunge la namol ne-am trezit ca moldoveanca ne face poze. Nimeni nu a solicitat asa ceva, aveam cu totii fotografiile facute de fiecare, însa ne-a spus ca merita sa avem o amintire din Delta.

Desi toata lumea avea zeci de fotografii în cardurile aparatelor de fotografiat, ea ne spunea ca fotografiile facute de ea costa “Doar 10 lire fotografia!” Nu eram obligati sa le cumparam, asa ca a ramas cu buza umflata deoarece dintre toti românii numai Mihai a cumparat o fotografie de grup, ca amintire.

Ne-au plimbat din nou prin fata orasului Dalyan, ne-au adus din nou în preajma mormintelor, tintuindu-ne în fata lor cam cinci minute, le-am facut poze si apoi am tulit-o de acolo. Aproape de iesirea din delta s-au chinuit sa faca o broasca testoasa Careta-Careta sa iasa la suprafata.

Testoasa a iesit si au urmat exclamari de uimire deoarece broasca era foarte mare, cam un metru în diametru!

Ne-au scos din delta iar cel care conducea barca s-a repezit la Tip-box si s-a cotopenit la capatul celalalt al barcii, aratând ostentativ cutia în fata fiecarei persoane care parasea barca, doar-doar cineva va pune ceva banuti în cutie. Biensur ca nu a avut succes…

Ne-am îmbarcat pe vasul Barkas si am servit masa, doua feluri de mâncare si o bere sau o coca-cola, la alegere. Au urmat alte doua ore plictisitoare pâna la Marmaris, am motait cu totii, care pe unde a putut iar la ora 19:40 puneam piciorul în port, cu 40 de minute întârziere fata de program.

La iesirea de pe vasul Barkas întreg echipajul s-a însirat pe un singur rând, multumindu-ne, penultima fiind basarabeanca, care ne îndemna sa cumparam niste broscute testoase din plastic, made în China, doar 5 lire bucata, insistând din nou sa cumparam fotografiile printate pe hârtie, ajunse acum la 5 lire fotografia.

Ultimul, ditamai capitanul ne astepta cu Tip-box-ul în brate. Bineînteles ca a fost ignorat de toti pasagerii, însa impresia de penibilitate a plutit în aer în tot acest timp.

Cum se ajunge în orasul Dalyan (Turcia, provincia Mugla, coordonate GPS 36.833611 28.645278):
– cu masina mica pe traseul Izmir – Aydin – Yatagan – Koycegiz – Golbasi – Dalyan
– cu masina mica pana în Bodrum, Marmaris, Oludeniz sau Fethiye, iar de aici cu o excursie luata de la o agentie de turism de la fata locului sau direct pe chei, la vasele care efectueaza aceasta excursie, asa cum am facut si noi.
– cu avionul pâna la aeroportul din apropierea orasului Dalaman. De la aeroport exista autobuze care va duc pâna la oraselul Golbasi, iar de aici se pot lua dolmusuri (microbuze) catre orasul Dalyan.

Pentru plaja Iztuzu se ia un vaporas (dolmush, neaparat, deoarece este mult mai ieftin decât barca particularilor), calatoria durând aproximativ 35-40 minute.
Mormintele regale se pot vizita traversând râul cu barca (unii proprietari de pensiuni ofera acest lucru gratuit).

Gata si cu Delta Dalyan, va urma un articol despre orasul antic Aphrodisia, un obiectiv turistic si arheologic deosebit, patronat de New York University, obiectiv prea putin cunoscut turistilor romani.

Surse folosite:

http://en.wikipedia.org/wiki/Dalyan
http://en.wikipedia.org/wiki/Kaunos
http://en.wikipedia.org/wiki/Caria
http://en.wikipedia.org/wiki/Lycia
http://www.keysan.co.uk (fotografii)
http://www.dalyaninfo.com/Dalyan/dalyan_en.html

M-am folosit de fotografiile gasite pe site-ul hotelului Keysan Yunus.