Turcia altfel 23 – Istanbul 6 – Moscheea Albastra

(timp citire: 15 minute)

O dimineata cu probleme

De dimineata l-am rugat pe turcul de la hotel sa ne aranjeze micul dejun mai devreme, la ora 7:30, în loc de ora 8:00. Ne-am cotopenit cu totii, zece turisti, sa intram în mansarda liliputana, am mâncat micul dejun copios apoi am zbughit-o spre Moscheea Albastra.

Planul de vizitare al familiei (eu, sotia si baiatul nostru) era simplu, dimineata: Moscheea Albastra, Hipodromul, Sfanta Sofia, Palatul Topkapi, Haremul. Dupa-amiaza: Moscheea Suleymaniye (din nou, pentru vizitarea mormintelor lui Suleyman si Hurrem), Podul Galata, Turnul Galata, Moscheea Yenikapi (New Mosque), Bazarul de Mirodenii, Gara Sirkeci si Parcul Gulhane. Ceilalti prieteni si-au organizat planul de vizitare total diferit de al nostru (ne-am intersectat cu ei abia la Palatul Topkapi).

Nici nu am ajuns bine în fata Moscheii Albastre, ca-mi suna telefonul: “Sir, please sa-mi aduceti cheile masinii be cause un englez doreste sa iasa din parcare.” M-am întors rapid (v-am spus în episodul trecut ca dureaza cam 5 minute parcurgerea traseului hotel-Moscheea Albastra), i-am lasat cheile si am grabit pasul spre moschee. Ajuns aici am dat de alta belea: sosisera câteva autocare cu turisti iar cozile de la intrare devenisera uriase, pe patru rânduri!

Mi-am sunat sotia si am aflat ca se afla deja înauntru cu pustiul meu. Am rugat un paznic sa ma lase sa intru, spunându-i ca baietelul meu se afla acolo iar paznicul m-a înteles. Mi-am cerut scuze persoanelor aflate în primele rânduri si cu chiu cu vai am reusit sa ma strecor printre ele, cautându-i din priviri pe ai mei.

Bineînteles ca nu i-am gasit deoarece în interior se afla un furnicar de oameni sositi din toate colturile Pamântului. Scopul furnicarului: vizitarea moscheei-simbol a Turciei, moschee care s-a aflat la un moment dat pe una din bancnotele turcesti.

Având în spate experienta câtorva moschei vizitate, m-am luat dupa turistii care mergeau în sensul contrar al acelor de ceasornic si am reusit sa-mi gasesc sotia si baiatul asteptându-ma lânga unul din cei patru piloni uriasi, piloni numiti “picioare de elefant” (sunt patru la numar, fiecare având un diametru de 5 metri), pe care se sprijina bolta moscheii. Odata reunita familia, am început studierea interiorului superbei moschei.

Moscheea Albastra (Moscheea Sultanului Ahmed)

Moscheea lui Ahmed I sau Moscheea Albastra, asa cum o stim cu totii, a fost ridicata de arhitectul Sedefkar Mehmet Aga (discipol al lui Mimar Sinan; pâna sa ma documentez puteam sa jur ca a fost ridicata de Mimar Sinan), la ordinul Sultanului Ahmed I (1590-1617). Ahmed a fost succesorul la tron al tatalui sau, Sultanul Mehmed al III-lea (1566-1603) iar ideea ridicarii moscheii i-a venit la venerabila vârsta de… 18 ani.

Inainte de a o construi, Ahmed I a facut o calatorie prin imperiu, pentru a vedea diversele monumente ridicate de-a lungul timpului, încercând sa se inspire din arhitectura lor. Mintea i-a ramas tot la Sfânta Sofia asa ca i-a dat ordin arhitectului sa-i ridice o moschee mai mare si mai frumoasa decât aceasta, dar si cu minarete placate cu aur.

Adica asa ar fi vrut sultanul însa legenda spune ca, de emotie, arhitectul Sedefkar a înteles ca sultanul dorea ca moscheea sa aiba sase minarete, deoarece cuvântul “aur” seamana cu “sase”. De altfel, este singura moschee din Turcia care are sase minarete.

Probleme financiare în imperiu

Nenumaratele revolte ale populatiei dar si razboaiele purtate cu Iranul si Austria au facut ca imperiul otoman sa treaca prin multe dificultati financiare. Cu toate încercarile lui Ahmed de a atenua aceste dificultati, razboaiele purtate cu Persia si Austria s-au terminat în defavoarea imperiului. Austria nu a mai fost nevoita sa plateasa tribut, asa ca imperiul era lipsit de o mare suma de bani.

Mai mult de atât, au izbucnit si revoltele janiserilor (trupele de elita ale armatei otomane) sau revoltele din Anatolia, ducând astfel la mari pierderi financiare pentru imperiul otoman. Sultanul a înfrânt aceste revolte, reusind sa asigure securitatea în interiorul imperiului apoi a început sa întreprinda actiuni pentru restructurarea si reorganizarea sa.

Istoricii spun ca sultanul Ahmed I avea o personalitate religioasa, iar dorinta sa de a construi o noua moschee se baza pe un vis de-al sau pe care îl avusese în copilarie. Dorinta acestuia de a construi o moschee are la baza versetul din Coran care spune ca, citez, “Cel ce va construi o moschee în numele lui Allah, chiar daca aceasta este mica cât un cuib de pasari, acela va fi rasplatit de Allah si i se va construi o casa în Rai”.

Unde o construim?

Asa ca, lasând la o parte problemele financiare enumerate mai sus, a început sa caute locatia potrivita pentru ridicarea moscheii care urma sa-i poarte numele. Unii sfatuitori i-au recomandat sa termine ridicarea moscheii Yeni Camii (Moscheea Noua), începuta de bunica sa, Safiye Sultan, mama tatalui sau, Sultanul Mehmed al III-lea. Ahmed si-a dat seama ca numele moscheii ar fi fost legat si de bunica sa, asa ca a renuntat la aceasta idee.

Apoi s-a gândit ca ar fi bine s-o ridice în preajma Moscheii Rustem Pasa, expropriind casele din vecinatate, cu despagubirea locuitorilor, of course. Insa acest lucru ar fi generat alte nemultumiri, de care nu avea nevoie. Si uite asa, dupa framântari seculare care au durat doua saptamâni, s-a hotarât adoptarea ideii lui Sedefkar Mehmet Aga, anume aceea de a ridica moscheea pe dealul impunator (vorba vine, este un delusor) aflat chiar în fata Hagiei Sofia.

S-a trecut la demolarea palatelor si vilelor care existau în zona respectiva, palate si vile care apartineau vizirilor sau altor oficialitati. Sultanului i-au fost platiti 30.000 de galbeni pentru compensarea valorii de expropriere a Palatului Ayse Sultan, palat care urma sa fie demolat. Deoarece nu a obtinut prada de razboi în urma conflicului cu Persia, sultanul s-a folosit de banii aflati în Trezorerie, spre nemultumirea nobililor dar si a populatiei.

Inceputurile ridicarii moscheii

Pentru început, Sedefkar Mehmet Aga a pregatit amplasamentul constructiei si a stabilit reperele unde urmau sa fie ridicate zidurile, mihrabul, coloanele, locul de adunare si fundatiile moscheei. Fundatiile au fost începute în anul 1609, Sultanul Ahmed I fiind primul care a început sa sape cu cazmaua, continuând sa sape pâna când a obosit.

De fapt sultanul si-a aratat devotamentul pentru aceasta constructie muncind de câteva ori cot la cot cu muncitorii, implicându-se personal pe durata constructiilor (1609-1616), pentru a grabi ritmul lucrarilor. Cazmaua folosita de sultan a fost lucrata în mod special pentru el, fiind placata cu argint si o puteti admira într-unul din muzeele aflate în incinta Palatului Topkapi.

Urmând exemplul sultanului, viziri, arhitecti si alte personalitati ale statului au început si ele sa participe la lucrarile de constructii, sapând cu cazmalele si lopetile la fundatia moscheii.

Conform arhivelor, initial complexul de cladiri era alcatuit din moscheea propriu-zisa, pavilionul imperial, o scoala teologica de orientare musulmana, un spital, o baie turceasca, o bucatarie publica, magazine, camere de odihna, case si pivnite. Scoala, casele, magazinele, bucataria publica, spitalul, baia turceasca si fântânile publice nu au rezistat pâna în zilele noastre.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, în locul spitalului a fost construit Liceul Comercial Sultanahmet. Magazinele, camerele de odihna, pivnitele, casele si fântana publica de lânga mormânt au fost demolate. Unele case si magazine au fost demolate în timpul construirii facultatii care acum apartine de Universitatea Marmara, facultate care în trecut servea drept scoala pentru educatie comerciala.

Modificari arhitecturale

In arhitectura otomana, Moscheea Albastra ocupa un loc special deoarece cladirea este o capodopera arhitecturala în adevaratul sens al cuvântului, capodopera care reprezinta doua secole de arta otomana si bizantina. Când a proiectat si construit aceasta moschee, Sedefkar Mehmet Aga a avut în vedere arhitectura otomana clasica dar si cea folosita la catedrala Sfânta Sofia.

Insa a facut si cateva modificari importante în interior: moscheea nu este învaluita într-o lumina mistica, asa cum sunt învaluite Moscheile Suleimaniye si Sehzade. Proportiile nu sunt aceleasi, coloanele nu au forma de prisma ci sunt cilindrice si de o marime colosala. Elementele noi si exotice adaugate cadrului ornamental, precum si nenumaratele ferestre lumineaza abundent interiorul moscheii, exagerând astfel elementele monumentale.

Aceasta noua scoala de arhitectura creata de Mehmet-aga nu a fost urmata de tinerii sai colegi de breasla. Dupa moartea lui Megmet-aga, arhitectii au urmat un timp scoala lui Mimar Sinan, apoi tinerii arhitecti rebeli ai timpului s-au orientat spre elemente persane, în sensul ca arcurile, capitelurile, stalactitele aflate la intrarea oricarei noi moschei construite de ei si-au schimbat forma si dimensiunile.

Interiorul

O bolta de cupole si semicupole acopera interiorul moscheii. Peretii, arcadele si boltile acestei constructii sunt împodobite cu ornamente colorate în nuante de albastru, rosu si auriu. Interiorul contine mormântul fondatorului si madrasa (o scoala de învatamânt superior aflata în interiorul unei moschei si unde se preda teologia islamica).

Podeaua este acoperita cu covoare, mai mici sau mai mari, deoarece rugaciunea rituala include actul de prostratie, punând fruntea si nasul pe sol. Acesta este si motivul pentru care musulmanii îsi lasa pantofii la intrare, astfel încât spatiul pe care se roaga sa fie curat. Unele candelabre sunt acoperite cu aur si pietre pretioase.

Caligrafia araba de pe peretii interiori ai moscheii sunt produse de un celebru caligraf timpului, Qasim Ghubari. Acestea sunt în majoritatea lor versete coranice si rugaciuni precum si unele atribute ale lui Allah în limba araba. Si mai e ceva: oriunde te-ai afla în moschee, poti sa-l auzi si sa-l vezi pe imam.

In exterior, pe zidurile gradinii se afla aliniate ferestre dreptunghiulare având grilaje de fier. Cronicarul Evliya Celebi mentiona ca în gradina se afla odinioara nisip alb si diversi pomi fructiferi. Intrarea în curtea interioara care se afla in fata moscheei, se realizeaza prin 3 porti având trepte din marmura, una dintre porti fiind localizata pe partea opusa hipodromului, iar celelalte 2 în lateral.

Curtea interioara este pavata cu marmura alba, înconjurata de o arcada cu bolta continua, sprijinita de 26 de coloane legate între ele cu arcuri circulare.

Copacul cosmic al vietii

In curtea moscheii se afla un copac foarte vechi, singuratic, înconjurat cu un gard înalt, pentru a preveni apropierea turistilor. De ce? Habar n-am. Fotografiindu-l de zor, aud usor în spatele meu o voce: “Acela este Copacul Vietii!” Nedumerit, m-am întors si am descoperit o fata placuta de barbat, zâmbindu-mi, tinând de mâna un baietel.

Barbatul continua: “Inainte, toata lumea dorea sa-l atinga sau sa smulga o cât de mica bucatica din coaja lui, asa ca s-au luat masuri de protejare.” Suvoiul de turisti l-au luat de lânga mine pe acest barbat, lasându-ma perplex. Lasa ca o sa ma documentez la întoarcere, mi-am zis. Ei bine, sa stiti ca foarte greu, dar foarte greu, am gasit o informatie referitoare la acest arbore (si la alti arbori de acelasi tip – platani) si asta doar dupa ce am cerut ajutor pe Softpedia Forum.

Astfel am aflat ca acest tip de copaci se gasesc pe tot cuprinsul Turciei, fiind protejati deoarece sunt martori tacuti ai istoriei zbuciumate a Turciei. Ei sunt numiti “copacii cosmici ai vietii” deoarece, simbolic, unesc cu radacinile si ramurile lor Pamântul si Cerul, materia si spiritul.

Minaretele

Pe partea exterioara a moscheei, cele sase minarete marcheaza parca orizontul Istanbulului. În interiorul lor se afla scari care duc la balcoanele exterioare. Initial era nevoie de 16 persoane care sa efectueze chemarea la rugaciune, simultan, în sase directii diferite. Astazi, folosind boxele puternice, este nevoie de o singura persoana care trebuie sa faca acelasi anunt de acum câteva secole.

Poate sunteti curiosi sa aflati ce striga muezinul:

1. Allah este cel mai mare. (de patru ori)
2. Depun marturie ca nu exista alt Dumnezeu în afara de Allah. (de doua ori)
3. Depun marturie ca Mohamed este Trimisul lui Allah. (de doua ori)
4. Vino la rugaciune. (de doua ori)
5. Vino la succes. (de doua ori)
6. Allah este cel mai mare. (de doua ori)
7. Nu exista alt Dumnezeu în afara de Allah. (o singura data)

(La apelul de dimineata se mai rosteste o fraza suplimentara: “Închinarea este mai buna decât somnul”, acesta fiind si un memento motivational de a te trezi din somn si de a te închina lui Allah.)

Program si reguli de vizitare

Moscheea este deschisa zilnic iar intrarea este gratuita. Trebuie sa va înarmati cu multa rabdare pentru statul la cozile uriase, asa ca, daca se poate, veniti imediat dupa deschidere si veti fi cei mai fericiti turisti ai zilei! Mai adaug faptul ca nu trebuie sa nimeriti la orele de rugaciune, care or fi acelea, deoarece nu sunt ore fixe. Muezinul hotaraste când sunt aceste ore, la chemarea sa prin megafoanele puternice (pe internet puteti gasi un fel de orar zilnic al acestor ore).

Pun aici si câteva reguli de vizitare a moscheii:

• Nu este permisa intrarea turistilor în timpul celor cinci slujbe ale zilei. Intri doar daca esti musulman si daca vrei sa te rogi. Orarul slujbelor este afisat la intrare.
• Inainte de a intra îti speli mâinile si picioarele în jeturile de apa rece ale fântânii de ablutiune (spalare ritualica) aflata în curtea moscheii. Musulmanii sunt obligati sa fie curati în orice moment dar mai ales înainte de închinare. Prin urmare, barbatii îsi spala mâinile, bratele pâna la coate, fata si picioarele. Parul este frecat usor cu mâinile umede. Acest lucru evita ca murdaria sa fie transportata în sala de rugaciune. La fel, se elimina mirosul deranjant al transpiratiei picioarelor. Pentru femeile musulmane ablutiunea se desfasoara într-o zona ferita de ochii lumii, pentru intimitate.

• Daca esti turist si doresti sa intri, trebuie sa te descalti si sa-i calci pragul în picioarele goale sau cu ciorapi. Primesti o punga de plastic în care-ti poti lua pantofii cu tine sau îi poti lasa la intrare în dulapioare special destinate acestui lucru.
• Femeile trebuie sa-si acopere parul. Daca nu ai venit pregatita cu o esarfa de-a ta, poti împrumuta una la intrare. Peste regula asta se mai poate sari, nu am vazut pe nimeni certat (la turiste ma refer) din cauza ca a intrat cu capul descoperit.
• Necredinciosii (adica ceilalti în afara de musulmani) nu au voie sa paseasca în spatiile rezervate credinciosilor. Acestea sunt despartite de gardulete din lemn, iar daca pasesti în locul interzis vei fi admonestat de un paznic (asa am patit la Moscheea Selimiye, când am intrat din neatentie atât în spatiul rezervat barbatilor cât si în spatiul rezervat femeilor). Barbatii sunt mai favorizati deoarece spatiul lor este mai mare decât cel al femeilor, spatiu înghesuit pe margini.

Indatoriri religioase

Indatoririle religioase ale fiecarui musulman credincios se afla înscrise în Coran si constituie Cei Cinci Stâlpi ai Islamului. Acesti stâlpi sunt:

• rugaciunea
• pelerinajul la Mecca
• postul
• datul de pomana
• recitarea crezului islamic care este scris si rostit în toata lumea musulmana.

De cinci ori pe zi musulmanii din toata lumea se întorc catre Mecca si se prosterneaza pentru a se ruga: în zori, la amiaza, la jumatatea dupa-amiezii, la apusul soarelui si dupa lasarea noptii ei se roaga lui Allah.

Initial, Profetul Mahomed le-a cerut discipolilor sa se întoarca cu fata spre Ierusalim însa presiunile facute de evrei l-au facut sa abandoneze aceasta idee. Asa ca a ales Mecca drept centru spre care sa se îndrepte rugaciunile islamului.

Câteva statistici

• Moscheea Sultanului Ahmed I a fost construita între anii 1609-1617 (construirea sa a durat aproximativ 7,5 ani) de catre arhitectul Sedefkar Mehmet Aga (care a fost ucenicul lui Mimar Sinan timp de 21 de ani, devenind arhitect-sef dupa moartea acestuia). Sedefkar s-a nascut într-un oras aflat astazi în Albania. S-a înscris în trupele janiserilor, apoi dupa sase ani de armata a început studierea muzicii si mult mai târziu s-a îndreptat spre arhitectura. Viata lui este mai zbuciumata dar nu are rost s-o povestesc în articolul de fata. Va mai spun doar ca a murit la scurt timp dupa moartea sultanului Ahmed I.
• Moscheea are sase minarete. Patru din ele au câte trei balcoane, înaltimea lor fiind de 73 de metri fiecare. Doua minarete au câte doua balcoane si o înaltime de 60 de metri fiecare. Pentru a nu-si pune în cap lumea musulmana, Ahmed i-a ordonat arhitectului Sedefkar sa aduca mai multe îmbunatatiri moscheii de la Mecca si sa-i mai adauge un minaret la cele sase existente. Moscheea de la Mecca adaposteste piatra Kaaba, probabil un meteorit de culoare neagra, piatra sfânta care este numita în Coran ca fiind “Casa lui Allah” de catre Allah însusi.

• Dimensiunea salii de rugaciune: 53,50 x 49,47 (2.646 metri patrati).
• Curtea interioara are aproximativ 30 de domuri, asezate pe 26 de coloane separate si este lunga de 73 metri si lata de 65 metri.
• Domul principal se afla la aproximativ 43 de metri înaltime si are un diametru de 33,4 metri. Diametrul este cu 2,6 metri mai mare decât domul Sfintei Sofia (în arhitectura islamica, domul este considerat ca fiind reprezentarea Raiului).
• Sala de rugaciune principala poate gazdui 10.000 de persoane.
• Moscheea Albastra are 260 de ferestre

• Din cele 8 porti existente initial pâna astazi au supravietuit sapte porti. Trei din ele dau spre Parcul Sultanahmet, alte trei porti dau spre Hipodrom.
• Este moscheea nationala a Turciei. Fiinteaza atât ca centru religios cât si ca atractie turistica. A fost reprezentata pe reversul bancnotei de 500 de lire turcesti, bancnota emisa între anii 1953 – 1976.
• Nu a fost finalizata în ultimul an de domnie al lui Ahmed (sultanul a murit de tifos la vârsta de 27 de ani, la 22 noiembrie 1617) asa ca ultimele finisaje le-a facut urmatorul sultan, Mustafa I, fratele sau vitreg.

Dupa ce am studiat pe îndelete fiecare cotlon al moscheii, ne-am întors în curtea exterioara si am iesit pe poarta principala, poarta pe al carei frontispiciu scrie “Marturisesc ca nu exista niciun Dumnezeu în afara de Allah iar Mohamed este trimisul Sau”, dând nas-în-nas cu uriasul obelisc al lui Theodosius, pasind în marele si faimosul Hipodrom al Constantinopolelui (cunoscut ca “hipodrom” în perioada bizantina, “Piata de cai” în perioada otomana si “Piata Sultanului Ahmed” în zilele noastre), teatrul unor mari framântari sportive, sociale si istorice, dupa cum veti citi în urmatoarele doua articole referitoare la Hipodrom si Sfânta Sofia.

Numele moscheii

Acum, spre final, mi-am adus aminte ca nu v-am spus o chestie pe care o stie toata lumea: de ce se numeste, frate/soro’, “Moscheea Albastra”? Probabil cunoasteti deja, ati citit pe alte bloguri, în articole de prin reviste, ziare, în Wikipedia sau aiurea pe internet, însa va reamintesc, cu toata îndârjirea voastra de a nu afla din nou ceea ce stiati deja: de-a lungul istoriei, moscheea a fost cunoscuta drept “Moscheea Sultanului Ahmed”.

A fost numita “Moscheea Albastra” de catre vizitatorii occidentali, din cauza faimoasele sale placi de gresie albastra de Iznik (Niceea), placi care împodobesc peretii interiori ai moscheii. Acestea sunt în numar de 21.000 si în aceste placi realizate manual, alaturi de culoarea albastra, se regasesc culorile alb si verde.

Faianta folosita în interior indica faptul ca arta otomana care si-a atins apogeul în secolul al XVI-lea si-a mentinut influenta si în secolul al XVII-lea. Faianta de culoare albastra predomina, alaturi de faianta de culoare verde, turcoaz dar si rosu aprins (produsa dintr-un pamânt bogat în oxid de triantum).

Pentru decoratii au fost utilizate motive de pomi si vita de vie, anghinare, prune, flori de rodii, garoafe, lalele, viorele, zambile, iasomie si ciorchini de struguri, sau grupuri de flori în medalion, toate pe fundal bleumarin. Peretii sunt acoperiti în totalitate cu aceste faiante colorate, care fac ca totul sa semene cu o mare gradina de flori.

Modelele florale reprezinta Pamântul pe timpul primaverii si Gradinile Paradisului. Frumosul decor din interiorul uriasei sali de rugaciune dar si lumina furnizata de numeroasele ferestre îti dau un sentiment cosmic de liniste.

Dar bineînteles ca voi stiati deja aceste lucruri…

Coordonate GPS: 41.005385, 28.976825

Surse folosite:

– http://www.ulitarnica.ro/wp/prin-moscheile-stambulului/

– Carte “Istanbul – orasul civilizatiilor”.