Turcia altfel 6 – Casa Fecioarei Maria

Unde se afla Casa Fecioarei Maria

26. Deci Iisus, vazând pe mama Sa si pe ucenicul pe care îl iubea stând alaturi, a zis mamei Sale: “Femeie, iata fiul tau!”
27. Apoi a zis ucenicului: “Iata mama ta!”. Si din ceasul acela, ucenicul a luat-o la sine.
(Ioan 19, 26–27)

Dupa Invierea din morti a lui Iisus dar si de teama persecutiilor din partea evreilor, Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul (supranumit si Apostolul Asiei) a luat-o cu sine pe Fecioara Maria si a parasit Ierusalimul, cautând un loc cât mai ferit pentru a o proteja pe Fecioara.

Acest loc l-a gasit în apropierea orasului Efes, pe un “munte” (v-am spus în episodul trecut ca “muntii” din jurul Efesului sunt de fapt niste dealuri), într-un loc exceptional ca asezare dar si din punct de vedere al conditiilor climatice foarte blânde, loc ferit de agitatia marelui oras.

Locatia Casei se afla pe Muntele Koressos (Muntele Privighetorii sau Bulbul Dagi, în limba turca), într-o vale aflata la o înaltime de 358 de metri (într-un fel de caldare, cu buza sparta) si a fost descoperit dupa aproape 1800 de ani, însa nu din întâmplare sau din stiinta arheologica ci datorita “viziunilor” unei calugarite germane, Anna Katharina Emmerick, care a descris locul cu o precizie uimitoare, desi nu fusese niciodata acolo.

Locul a fost cinstit de crestini înca din vechime (în special de crestinii din satul Sirince, aflat în apropiere, crestini care stiau din strabuni ca acolo a adormit Maica Domnului), însa el nu a fost cunoscut decât foarte tarziu, datorita re-descoperirii cauzata de viziunile maicutei Katharina dar si de un preot francez curajos care s-a avântat pâna acolo.

Deoarece actiunea din Noul Testament se învârte în jurul Ierusalimului, faptul ca Fecioara a murit în Efes nu ar fi dat bine pentru crestinism, asa ca s-a ascuns multa vreme acest lucru. Nici astazi nu se accepta faptul ca mormântul Fecioarei s-ar putea afla la Efes si nu la Ierusalim.

Cum se ajunge la Casa Fecioarei Maria

De la Grota Celor Sapte Tineri Adormiti am luat-o înainte câteva sute de metri, apoi am facut la dreapta, pe drumul asfaltat ce duce la intrarea de sus a Efes-ului. De aici, de la poarta de sus (Poarta Magnesia – vezi articolul despre Efes), se ajunge usor cu masina la Casa Maicii Domnului dar o puteti lua si pe jos, cale de 5 km.

Nu recomand parcurgerea drumului pe jos deoarece este îngust, foarte abrupt, cu multe curbe si masini care urca si coboara întruna; poate unii dintre voi vor dori sa o faca, ca un fel de penitenta, este treaba voastra. Desi am vazut destule persoane care urcau pe acest drum, inclusiv grupuri de biciclisti, daca tot aveti chef, daruire si vointa, va recomand sa-l urcati primavara sau toamna. Vara este demential, ati fi masochisti sa pargurgeti drumul în plin soare, la o temperatura de 42 de grade celsius la umbra, fara sa va mai spun ca parapetii marginali exista, dar lipsesc cu desavârsire.

Pe masura ce urcam, de parca curbele nu erau de ajuns, au început sa apara din ce în ce mai multi pelerini care urcau sau coborau, asa ca trebuia sa avem mare grija la ei, pentru a nu-i pravali în prapastie. Am uitat sa va spun ca înainte de începerea serpentinelor va va întâmpina o statuie impozanta a Fecioarei, probabil din bronz, avand mâinile deschise, în sensul “veniti la mine, toti cei oropsiti si napastuiti”. La aceasta statuie am oprit la întoarcere, pentru a face câteva fotografii.

Bariera si … armata!

Ca de obicei în Turcia, înaintea unui obiectiv turistic de maxima importanta te întâmpina bariera automata si ghereta unde trebuie sa platesti parcarea si intrarea la obiectiv. Daca esti cu masina, la Casa Fecioarei nu se poate ajunge decât daca treci de ghereta portarelului care-ti ia banii: 7,5 lire de masina si 12,5 de lire de persoana (copiii pâna în 13 ani intra gratis). Pe bilet scrie ca intrarea in Casa Feciorei este gratuita, insa se plateste pentru intretinerea intregului parc în care se afla aceasta (apa, lumina, oameni de serviciu, paznici, gradinari etc).

Intreaga zona este pazita de armata turca, pentru a preveni un eventual atentat sau o eventuala profanare a Casei. Ne asezam cuminti la coada si vedem cum câtiva militari turci se agita speriati: o masina din Nemtia parcheaza pe partea laterala a drumului, la vreo 20 de metri de intrare. Dupa câteva parlamentari cu mâna dreapta pe tocul pistolului de la sold, neamtul este convins sa intre în rand cu toata lumea.

De la casa de bilete drumul arata cam aiurea, ca o panglica taiata pe lungime cu foarfeca : o parte merge drept inainte (în dreapta) iar cealalta coboara într-o vale (în stânga), drumul având o coborâre destul de accentuata. Instinctul îti spune s-o iei usor la dreapta, caci ce treaba ai tu la stânga, pe acea panta care nu duce nicaieri, nu?

Platim si bineînteles ca o luam înainte, pe drumul cel drept, însa nimerim chiar în curtea cazarmii soldatilor! Pisici! Se isca agitatie, ies mai multi soldati care se uita chioras la noi: ce naiba cauta masinile astea cu numar de Romania în curtea noastra? Catre noi se îndreapta un soldat si ne explica ca trebuia sa o luam usor la stânga, acolo unde drumul coboara. Bine, nene, dar o bariera sau un indicator “Luati-o pe aici!” puteati pune si voi, sa nu mai greseasca tot omul drumul.

Ne întoarcem si o luam pe drumul abrupt care duce spre o vale larga, unde ne asteapta o parcare mare, plina cu autocare, apoi un luminis la fel de mare, de unde se întrevede printre pini, maslini si tufisuri un restaurant si obisnuitele tonete cu suveniruri.

Parcul în care se afla Casa Fecioarei

Tot locul este înconjurat cu un fel de brâu alcatuit din copaci si tufisuri de leandri, toti aflându-se în mijlocul unei paduri de pini. Aleile sunt pavate cu piatra si se vede treaba ca tot ce ne înconjoara are o aura de loc îngrijit. Aici sosesc din toata lumea atat crestini cât si musulmani deopotriva, ambele religii sfintind-o pe Fecioara.

Lasam masinile, trecem de restaurant si de tonete, apare pe partea stânga o chestie ciudata care seamana cu o gaura de cheie si îmi închipui un urias din povesti care îsi introduce cheia în aceasta gaura, pentru a intra pe tarâmul celalalt. Aflu ca este un fel de bazin pentru acumularea apei de ploaie dar si pentru botezare cu apa sfintita. Peste câtiva metri apar primele panouri explicative în diverse limbi si, spre bucuria românilor, exista si panouri explicative în limba româna.

Redau aici, integral, ceea ce scrie pe aceste panouri:

“SCURT ISTORIC AL SANCTUARULUI:
Acest loc este considerat ca fiind ultima locuinta a Fecioarei Maria, Maica Domnului Nostru Iisus Hristos.

Faptele din Sfanta Scriptura:

Sf.Ioan, în Evanghelia sa ne spune ca Iisus Hristos înainte de a muri i-a încredintat-o pe Mama Sa, spunându-i: “Iata Mama Ta” si din acel moment ucenicul a luat-o cu sine.
Faptele Apostolilor povestesc cum dupa moartea lui Iisus au urmat persecutiile la Ierusalim. Sf.Stefan a fost ucis cu pietre în anul 37 iar Sf.Iacob a fost decapitat în anul 47.
In acest timp Apostolii si-au impartit lumea pentru a predica Evanghelia: Sfântului Ioan i-a fost încredintata Asia Mica si, foarte probabil din cauza persecutiilor din Ierusalim, a luat-o cu sine pe Fecioara Maria.

Confirmare istorica:
Exista doua dovezi:
– prezenta mormântului Sf.Ioan la Efes
– Conciliul Ecumenic tinut la Efes în anul 431,în prima biserica din lume închinata Fecioarei, pentru a defini Dogma Maternitatii Divine a Maicii Preasfinte. Sfintii Parinti spun, povestind despre Nostoriuous: “… dupa ce a sosit la Efes, acolo unde Teologul Ioan si Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului…”
In sfârsit, înca o confirmare se gaseste în traditia orala, fidel pastrata de catre locuitorii ortodocsi din satul Sirince, descendenti ai primilor crestini din Efes, care veneau în pelerinaj pentru a sarbatori aici în fiecare an Adormirea Maicii Domnului, perpetuând credinta primita de la stramosii lor ca Fecioara Maria a trait si a murit în acest loc, pe care ei îl numeau Panaghia Kapulu.

Descoperirea:
In secolul trecut a aparut o carte intitulata “Viata Fecioarei Maria”, scrisa dupa revelatiile unei credincioase germane Caterina Emmerich, care fara sa fi venit vreodata în aceste locuri, descria cu o exactitate surprinzatoare casa de pe colina de la Efes, unde ea vedea pe Fecioara Maria petrecându-si ultimii ani. Urmând aceste indicatii, s-au format doua expeditii stiintifice (1891), care au descoperit locul si ruinele, asa cum fusesera descrise de Caterina Emmerich.

Capela:
Capela a fost construita pe ruinele Casei Sfintei Fecioare. Temeliile zidurilor dateaza din secolele I si IV, restul edificiului fiind din secolul al VII-lea. Ultima restaurare a fost efectuata în anul 1951.”

Asta e tot ce se afla scris în limba romana. Cu aceasta ocazie, ati citit si voi ce scrie pe panouri si ati fost si voi acolo, odata cu mine.

Dupa ce trecem de panouri, suntem întâmpinati de o statuie micuta, din bronz, a Fecioarei, statuie gasita printre resturile acoperisului cazut, putrezit de vreme, la momentul descoperiririi casei, asa cum veti putea citi mai incolo. In momentul descoperirii ei, bratele statuii lipseau, asa ca au fost turnate ulterior si alipite trunchiului.

Sunt foarte multi turisti, însa nu se aude o voce, un murmur, o soapta macar. Toti respecta sfintenia locului si toti stau cuminti la coada, asteptând sa intre în casa, care se afla pe un fel de terasa, casa aflându-se pe treapta cea mai de sus.

Pe treapta a doua, dupa ce coborâti niste trepte în spirala, veti da de 3 izvoare captate în 3 cismele, urmate de un fel de zid, numit “Zidul Dorintelor”, unde fiecare îsi prinde biletelul cu doleante catre Fecioara. Nu va mai spun ca sunt mii si mii de biletele prinse de-a lungul zidului, încat abia-abia daca reusesti sa ti-l prinzi pe al tau.

Turcia, Efes, Casa Fecioarei Maria

Casa este simpla, sau mai bine zis interiorul ei este simplu si auster. Seamana cu litera L întoarsa, si este compusa din doua camere si o camara. Prima camera este un fel de anticamera, în timp ce a doua este dormitorul propriu-zis, aici aflându-se si altarul, cu o icoana a Maicii Domnului, diverse daruri de la Papii care au trecut pe aici si cu lumânari care ard permanent.

Aceasta a doua camera se spune ca era strabatuta într-o laterala de un izvor, izvor pe care îl veti regasi mai jos, sub forma celor 3 cismele, pe terasa a doua.

Intram în liniste, cine are mai mult curaj fotografiaza în interior, cine nu, memoreaza cu veneratie locul în care si-a petrecut Fecioara ultimii ani din viata. Cum stam cu fata la altar, iesim prin camera din partea dreapta, o camaruta ce se presupune ca ar fi fost camara sau o bucatarioara.

Dupa cum ati citit mai sus pe panouri, casa a fost descoperita printr-o viziune mistica de Anna Katharina Emmerick. Cine este aceasta femeie? Gasiti pe Wikipedia o biografie destul de bogata sau pe site-ul angelinspir.ro un articol complet referitor la aceasta sfânta, caci a fost o sfânta care a intrigat multi oameni de stiinta ai timpului sau. Repet: oameni de stiinta!

Casa a fost descoperita de … vizionara Anna Katharina Emmerick

Deoarece biografia de pe cele 2 site-uri amintite mai sus este foarte stufoasa (daca aveti timp, eu va recomand sa o cititi), voi face un rezumat al vietii sale, rezumat pe care sa-l parcurgeti cât mai usor cu putinta:

– Anna Katharina Emmerick s-a nascut în Germania în anul 1774 si s-a stins tot în Germania, la varsta de 49 de ani. A fost o calugarita a bisericii catolice iar în anul 2004 a fost beatificata de Papa Ioan Paul al II-lea.

– De la varsta de 9 ani a avut primele viziuni, mai întâi cu îngerul sau pazitor, apoi cu Iisus si Fecioara Maria. La varsta de 28 de ani intra la mânastire. Peste câtiva ani, dupa ce regele Westfaliei decide suprimarea institutiilor religioase, este luata de acolo de un preot francez.

– Un an mai târziu, în fiecare zi de vineri, încep sa-i apara stigmatele lui Iisus (stigmate – semne, cicatrici sau dureri aparute în zonele care corespund ranilor crucificarii lui Iisus: mâinile sau picioarele, coasta, fruntea), stigmate care vor continua sa apara de-a lungul vietii, cu si mai mare intensitate, pâna la moarte. La inceput ii apar sub forma de dureri, apoi pe piept îi apare o cruce care se dubleaza întotdeauna în preajma Craciunului. Pe 31.12.1812 apar rani vizibile pe mâini, picioare si din rana provocata de lance în coasta iar sângele începe sa curga din ele.

– Prin indiscretia unei surori care îi descopera ranile, în anul 1813 fenomenul devine cunoscut tuturor si diverse persoane încep sa se perinde la capatâiul Katharinei, de la preoti si episcopi, pâna la oameni de stiinta, medici, fizicieni, chimisti. Odata cu aparitia stigmatelor dispare dorinta de a mânca iar pâna la moartea sa Katharina nu va mai bea apa si nu va mai mânca decat anafura (bucatele de pâine sfintita la Sfânta Liturghie).

– Intre 5 si 29 august 1819 are loc o ancheta guvernamentala, având drept scop sa stabileasca daca fenomenul este adevarat. La ancheta participa foarte multi oameni de stiinta, din diverse domenii. Rezultatul anchetei: nu este un truc, totul este adevarat!

– Anna Katharina Emmerick marturiseste ca înca din copilarie a avut viziuni în care a stat de vorba cu Iisus, viziuni în care a vazut esenta Sfintei Treimi sub forma a trei sfere concentrice care se întrepatrundeau – cea mai mare dar mai putin luminoasa reprezentând esenta Tatalui, sfera mijlocie esenta Fiului, iar cea mica, fiind si cea mai luminoasa sfera, reprezentând Duhul Sfânt.

– Are loc o a doua examinare spre sfârsitul anului 1819 si tot acum apare în viata sfintei poetul Clemens Brentano, care va fi secretarul personal al sfintei si cel care va consemna în câteva caiete, timp de 5-6 ani de zile, toate dictarile Katharinei referitoare la Noul Testament si la Viata Fecioarei Maria. Intr-una din aceste dictari, sfânta aminteste unde se afla casa si mormântul (da, ati citit bine, mormântul!) Fecioarei Maria: la Efes, pe Muntele Bulbul Dagi sau Muntele Privighetorii, în locul numit Panaya – Capulu.

– Katharina moare în ziua de 9.02.1824 si este înmormântata în cimitirul din localitatea Dulmen. In urmatoarele saptamâni care au urmat decesului, din cauza unor zvonuri ca trupul sfintei ar fi fost furat, este nevoie ca mormântul sa fie redeschis de doua ori iar trupul sfintei este gasit în perfecta stare, suplu, fara miros, fara descompunere. In cele din urma, peste 150 de ani, în anul 1975 cosciugul este mutat în biserica Crucea Sfânta din Dulmen, unde se afla si astazi, putând fi vizitat.

In cartea scrisa de Brentano, “The Dolorous Passion of Our Lord Jesus Christ”, publicata în anul 1833, se mentioneaza pentru prima oara de Casa Fecioarei Maria. Daca nu stiati, aflati ca filmul lui Mel Gibson “The Passion of the Christ” (Patimile lui Hristos) pe lânga Evanghelii are la baza scenariului si dictarile Katharinei Emmerick.

Calvarul Fiului Omului

Uitati ce spune Katharina: “Nicio limba umana nu poate exprima groaza resimtita de sufletul Mântuitorului la vederea teribilului calvar al ispasirii, deoarece el vedea nu numai lunga serie de torturi pe care urma sa o îndure, dar si instrumentele de tortura, imensa ura a celor care îl acuzau, cruzimea calailor, angoasele tuturor victimelor nevinovate sau vinovate. Oroarea acestei viziuni a fost asa de mare încât întregul sau trup s-a umplut de sudoare: aceasta era precum picaturi de sânge care curgeau pe pamânt. In timp ce Fiul Omului era astfel scufundat în tristete si deprimare, am vazut îngerii care erau cuprinsi de compasiune. Simteam cum îsi doreau sa îl consoleze si cum se rugau înaintea tronului lui Dumnezeu pentru El. La finalul acestei viziuni chipul lui Iisus era precum cel al unui mort. Apoi îngerii au disparut, sudoarea îi curgea si mai abundent. Un întuneric profund domnea în grota. Am vazut apoi un înger coborând lânga Iisus. Era mult mai mare si se putea vedea mult mai distinct având mult mai mult decât îngerii anteriori aparenta unui om. Era îmbracat precum un preot, cu o roba lunga alba, si avea în mâini un vas mic în forma de caliciu. La deschizatura vasului am vazut un obiect mic de forma ovala care raspândea o lumina rosiatica. Îngerul plutind si-a întins mâna dreapta catre Iisus si i-a dat sa bea din acel vas, apoi a disparut.”

Detractorii lui Brentano, majoritatea din sânul bisericii catolice, nu puteau concepe ca mormântul Fecioarei sa se afle în alta parte decât la Ierusalim, asa ca au încercat toate metodele posibile pentru a-i defaima cartile. Dupa moartea lui Brentano, a fost descoperita în casa lui o adevarata biblioteca religioasa si s-a presupus ca Brentano a nascocit multe din spusele sfintei, de aceea recunoasterea spuselor ei precum si beatificarea, au avut loc atat de târziu si numai dupa verificari minutioase.

Istoria descoperirii Casei

Nici Brentano si nici Katharina nu fusesera vreodata la Efes iar orasul antic nici macar nu fusese excavat în acea vreme. Primul care se încumeta sa plece în cautarea Casei este un preot francez, abatele Julien Gouyet. O gaseste în anul 1881, urmând descrierile Katharinei, intocmeste si un raport pe care îl trimite la Paris si la Roma, însa Sfantul Scaun nu ia nicio pozitie oficiala cu privire la autenticitatea locatiei.

Dupa 10 ani, în 1891, doi preoti, H.Jung si Eugene Poluin din ordinul Sfântului Lazar, împreuna cu doi functionari catolici, se încumeta si ei în cautarea Casei. In viziuni, Katharina afirmase ca din locul unde se afla casa se poate vedea în partea dreapta orasul Efes iar în partea stânga marea. A descris casa ca fiind o cladire rectangulara din piatra, casa zidita de Apostolul Ioan pentru Fecioara Maria. Camera principala a fost dotata cu o vatra si cu o absida, peretele absidei fiind rotunjit. Camera a doua, lipita de camera cu absida, este considerata a fi camera în care dormea Fecioara Maria.

Katherina Emmericck mai spunea ca în apropirea casei exista un izvor de apa sfânt, izvor care, odinioara, traversa camera în care dormea Fecioara. In timpul cautarilor casei, ramânând fara apa, Jung si oamenii sai întâlnesc un grup de tarani carora le cere apa. Acestia îi îndruma spre o fântana aflata nu foarte departe de ei.

Lânga fântâna vor descoperi ruinele unui lacas de cult, cu acoperisul darâmat, iar în altar vor descoperi o statuie a Fecioarei, cu bratele rupte (statuia originala o puteti vedea în apropierea casei, cu bratele rupte restaurate). Descoperirea a fost anuntata la Smirna (Izmir), au fost trimisi arheologi pentru studierea ruinelelor si s-a constatat ca acestea provin din secolele 6-7 d.Chr.însa fundatia casei este din secolul I d.Chr.

Colac peste pupaza, ca sa-i supere si mai tare pe sefii catolicismului si ortodoxismului, pe lânga detaliile de ahitectura Katharina a mai spus si faptul ca Maica Domnului a adormit la varsta de 64 de ani, fiind înmormântata la adâncime (nimeni nu stie ce înseamna acest termen “adâncime”), într-o pestera aflata la 500 de metri departare de Casa.

Incepe pelerinajul Papilor la Casa Fecioarei

In acelasi an, 1896, primul Papa se încumeta sa viziteze lacasul. Anul urmator (1897) casa si capela sunt restaurate si tot acum se ridica si un adapost pentru pelerini. In 1954 un al doilea papa (Papa Pius al XII-lea) decide, dupa dezbateri clericale controversate, ca acest lacas este sfânt si atât (nu si ca aici ar fi mormântul Fecioarei).

Locul a fost vizitat ulterior si de catre papii Paul al VI-lea si Ioan Paul al II-lea, care au confirmat valoarea locului, ca destinatie de pelerinaj. Abia în anul 2004 Anna Katharina Emmerick a fost beatificata de Papa Ioan Paul al II-lea iar la data de 29 noiembrie 2006, papa Benedict al XVI-lea a slujit aici Sfânta Liturghie.

Astazi, locul se afla în grija calugarilor ordinului Sfantului Lazar. Parintii slujesc Sfânta Liturghie în interiorul capelei iar doua maici din localitate citesc zilnic slujbele de la strana. In fiecare an, în ziua 15 august, Praznicul Adormirii Maicii Domnului, clerici ortodocsi, catolici si musulmani conduc slujbele din capela, aceasta slujba fiind una dintre rarele ocazii în care cele trei confesiuni slujesc împreuna.

Dupa vizitarea Casei, am coborât pe scarile spiralate si am baut apa de la cele trei cismele, apa provenita din izvorul care curge de 2000 de ani pe sub podeaua casei si care se crede ca este vindecator, multi vizitatori sustinând ca au fost vindecati de anumite suferinte.

Cele trei izvoare (sanatate, dragoste, bunastare) si Zidul Dorintelor

Primul izvor este datator de sanatate, al doilea izvor este pentru dragoste iar al treilea pentru bunastare materiala. Am admirat zidul alb, lung de 20-30 de metri, plin cu biletele. Cei care au dorit si-au prins biletelele de acest zid al dorintelor apoi ne-am plimbat prin parc câteva minute, respirând aerul curat si mirosul pinilor care împânzesc tot locul, admirand armonia care ne înconjura de pretutindeni.

Din aceasta placuta armonie ne-a scos Florione, soptindu-ne: “Bai, daca vreti sa facem si o baie, va spun ca mai avem de vizitat Templul Artemisei si asta o sa ne ia destul timp.” “Si Biserica Sf.Ioan?” l-am intrebat eu, tot în soapta. “Asta pe unde mai e? N-avem timp, sa vedem… Intâi sa intram în oras, apoi mai vedem.”

Am coborat de pe munte si dupa 5 km ne-am oprit la statuia Fecioarei aflata la intrarea drumului spre munte, statuia aceea înalta de vreo 3 metri, asezata pe un piedestal, la baza muntelui, donata de Societatea Americana din Efes. Am facut fotografii si pe urma am zbughit-o spre oras.

Fuga-fuguta spre Biserica Apostolului Ioan (cel cu Apocalipsa)

Sa va mai spun ca, intrând în Selcuk, era cât pe aici sa nu ajungem la Biserica Sfantului Ioan? Ca indicatorul spre “St.Jean” deruteaza multi turisti? Nu va mai spun. Dar stati linistiti, cerberul din mine nu s-a dat batut si asa cum era sa ratam vizitarea Pergamului, asa era sa patim si aici.

Noroc cu încapatânarea mea, care avea sa ne aduca la Biserica Sfantului Ioan, cea mai mare biserica crestina construita vreodata (poate doar Catedrala Neamului, ridicata spre fala lui Daniel SRL, ar putea s-o întreaca în dimensiuni).

Daca ati fost vreodata într-un loc si ati avut acolo revelatia cuvantului “acasa”, ei bine Biserica Sfantului Ioan a fost un loc în care eu m-am simtit ca acasa, un loc pe care nu-l voi uita niciodata. De ce? Aveti putintica rabdare pâna la urmatoarea postare, moncherilor si mocherelor!

Cum se ajunge cu masina personala: la Casa Fecioarei Maria se poate ajunge plecând din Kusadasi (aprox. 27 km) sau din orasul Selcuk (9 km). Din orasul antic Efes pana la Casa Fecioarei Maria veti avea de urcat aprox. 5.5 km. Soselele sunt foarte bune (ca la turci, na!) si aveti parte si de indicatoare scrise în limba engleza.

Coordonate GPS 37°54’41″N 27°20’2″E sau 37.912285° N 27.332724° E

Program vizitare:

Aprilie – Octombrie  08:00 – 19:00
Noiembrie – Martie  08:30 – 18:00

Pret intrare 2015:

– parcare masina 10 TL

– persoana adulta 20 TL (copiii pâna în 13 ani intra gratis).

– nu a fost acceptat cardul international pentru studenti (ISIC – International Student Identity Card). Nu a fost acceptata plata cu cardul, pe motiv ca operatiunea este mare consumatoare de timp iar turistii stau prea mult la coada.

Cum se ajunge la Casa Fecioarei Maria (Meryem Ana) fara masina personala: excursie luata la o agentie de turism din Kusadasi (cel mai confortabil) sau dolmus (microbuz).

Pentru a ajunge la Kusadasi cu avionul, cel mai apropiat aeroport este Adnan Menderes Airport din Izmir, care deserveste si statiunea Kusadasi.

Surse folosite:
Carte “Efes” în limba româna, cumparata de la tarabe.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Ecaterina_Emmerich
http://angelinspir.ro/povestiri/ana-katharina-emmerich-1774-1824.html
http://en.wikipedia.org/wiki/House_of_the_Virgin_Mary