Turcia altfel 36 – Cappadocia – Alte obiective turistice 1
(timp de citire: 11 minute)
“Cappadocia – Alte obiective turistice” nu înseamnă că acestea ar fi mai puțin importante decât cele patru obiective turistice enumerate de mine în articolele precedente (Goreme – Muzeul în aer liber, Fortăreața Cavusin, Castelul Uchisar, Orașul subteran Derinkuyu).
Înseamnă că nu am reușit să ajung la aceste obiective. Înseamnă că am alocat prea puține zile vizitării Cappadociei. Acordați vizitării Cappadociei cel puțin 4-5 zile, dacă se poate.
Ordinea pe care o voi prezenta este aleatorie și nu denotă importanța obiectivului turistic. Toate au aceeași importanță.
Pentru ușurința citirii articolului, am tras o linie imaginară prin mijlocul orașului Goreme și am alcătuit următoarea listă de obiective turistice:
La nord de Goreme:
- Orașul subteran Ozkonak (Ozkonak Underground City)
- Orașul Gulsehir
- Caravanseraiul Agzikarahan (Agzikarahan Kervansaray)
- Orașul Avanos
- Muzeul în aer liber Zelve (Zelve Open Air Museum)
- Caravanseraiul Saruhan (Saruhan Kervansaray)
La sud de Goreme:
- Trei Frumuseți (Three Beauties)
- Castelul Urgup
- Castelul Ortahisar (Ortahisar Castle)
- Orașul subteran Kaymakli (Kaymakli Underground City)
- Valea Soganly (Soganly Valley)
- Guzelyurt
- Valea Ihlara (Ihlara Valley)
Orasul subteran Ozkonak
Se află la aproximativ 14 km nord-est de Avanos. A fost descoperit în anul 1972 de către un fermier local pe nume Latif Acar, curios să afle pe unde dispărea excesul de apă din recolta sa.
Latif a descoperit o cameră subterană care, atunci când a fost excavată ulterior, a dezvăluit un întreg oraș care putea găzdui 60.000 de persoane timp de trei luni.
Deși în prezent se vizitează doar patru etaje, complexul conține în total zece etaje care coboară până la adâncimea de 40 de metri. Ozkonak este mai micuț dar mai liniștit (în sensul grupurilor mari de turiști care se revarsă din autocare) decât faimoasele orașe subterane Kaimakli și Derinkuyu.
Zonele mari ale orașului sunt conectate între ele prin tuneluri. Conțin un sistem de comunicare prin conducte care ajunge la fiecare dintre nivelurile sale, astfel încât fiecare nivel să poată comunica cu cel de deasupra sau de dedesubt. Această caracteristică este unică în comparație cu Kaymakli și Derinkuyu.
Fiecare cameră sculptată în piatră avea ventilația asigurată de alte conducte atunci când orașul era sigilat cu roți uriașe de moară în timpul asediilor. Orașul a fost probabil construit de către oamenii din Capadocia bizantină, deși vârsta sa este incertă, putând fi mai veche de epoca bizantină.
Spre deosebire de alte orașe subterane din această zonă, deasupra gurilor de intrare în oraș dar și deasupra anumitor camere și pasaje existau niște găuri înguste, folosite pentru aruncarea uleiului fierbinte asupra inamicului.
La fel ca la Kaymakli și Derinkuyu, Ozkonak are un puț de apă, un sistem de ventilație, o cramă și uși rotunde mobile din piatră.
Orasul Gulsehir
Orașul trandafirilor (în limba turcă) este situat la 20 km de Nevșehir. A fost numit în antichitate Zoropassos de către hitiți. În vecinătatea Gülșehirului există încă roci și stele cu inscripții hitite. Mai târziu, în timpul Imperiului Roman, orașul s-a numit Arapsun.
Marele vizir otoman Karavezir Mehmet Seyyid Pașa a construit în Gulsehir o kulliye (complex de clădiri asociate unei moschei), în orașul care avea doar 30 de case. Complexul era format dintr-o moschee, o madrasă și o fântână.
Atelierul de olărit, situat în interiorul unei peșteri artificiale, este o atracție turistică locală.
Principalele atracții turistice sunt:
Biserica Sfantului Ioan (Karsi Kilise)
A fost sculptată în tuf vulcanic și are două etaje. Biserica de la parter este mai veche, are o singură absidă, având planul în cruce. Pe lângă bierică se mai află o cramă, morminte, canale de apă și locuințe.
Biserica aflată la etajul superior era accesată din biserica de jos prin scări săpate în stâncă. Deoarece scările originale săpate în stâncă au fost distruse, în timpul renovării din 1995-1996 a fost construită o scară obișnuită din fier pentru a oferi acces la biserica superioară.
Conform inscripției de pe absidă, biserica este datată la 25 aprilie 1212. Pe pereții bisericii de la parter sunt reprezentate cu ocru roșu motive de animale stilizate și cruci geometrice.
Când Guillaume de Jerphanion a vizitat ditrictul înainte de primul război mondial, biserica era încă folosită.
Palatul deschis (Open Palace/Aciksaray)
La 5 km de Gülșehir se află un sat-peșteră pustiu, cu locuințe și capele tăiate în stâncă, numit Open Palace. Funcția acestui complex de peșteri nu este clară.
Se presupune că a fost construit în secolele X-XI și a servit călătorilor ca un fel de caravanserai. Se întinde pe o suprafață de un kilometru pătrat și conține nouă complexe adunate în jurul unor curți cu trei laturi, cu planuri similare, fiecare curte având o fațadă principală, și 15 biserici rupestre, toate sculptate în peisajul vulcanic.
Satul este remarcabil pentru aceste fațade și pentru formațiunile stâncoase cu aspect interesant, una dintre ele semănând cu o ciupercă uriașă.
Doar în Aciksaray se poate vedea motivul taurului, considerat sacru de către comunitățile neolitice din Anatolia, precum și de către hitiți.
Fațadele sunt elaborate, decorate ca o arhitectură cu mai multe etaje, cu mai multe niveluri de nișe în formă de potcoavă, de parcă aici ar fi locuit niscaiva persoane importante.
Nu se știe ce funcție ar fi avut această așezare bizantină săpată în stâncă în jurul anului 1000 d.Hr: mănăstire, cazarmă militară, crescătorie de cai sau caravanserai.
Caravanseraiul Agzikarahan
Agzıkara Han este un vechi caravanserai din epoca selgiucidă. Este situat în satul Ağzıkarahan din provincia Aksaray.
Caravanseraiul este considerat unul dintre cele mai importante și mai bogat decorate exemple de caravanseraiuri obișnuite construite de patroni non-regali.
Inscripția structurii arată că Ağzıkarahan Caravanserai a fost construit de Hoca Mesud Bin Abdullah, unul dintre negustorii bogați din acea vreme, fiind cunoscut și sub numele de Caravanseraiul Hoca Mesud.
Inscripțiile din fundație atestă că secțiunea acoperită a clădirii a fost finalizată în luna iunie 1231, în timpul domniei sultanului Ala ad-Din Kayqubad I. Curtea interioara a fost finalizată în luna februarie 1240, în timpul domniei succesorului său Kaykhusraw al II-lea.
La fel ca alte caravanseraiuri majore din această perioadă, este format din două secțiuni: una centrată în jurul unei curți principale și o secțiune interioară.
În caravanserai se pășește printr-un portal de intrare monumental (pishtaq), care se proiectează din zidurile exterioare simple ale clădirii, cu decorațiuni sculptate în piatră și cu un baldachin boltit de muqarnas (elemente decorative sub forma de faguri de miere sau stalactite; le gasiti la intrarea in moschei sau caravanseraiuri).
Acesta duce la curtea principală, în jurul căreia se înșiră numeroase camere. În mijlocul curții se află o mică moschee formată dintr-o cameră pătrată de piatră, ridicată pe patru stâlpi, la care se ajunge pe niște scări.
Secțiunea interioară este formată dintr-o navă boltită cu o cupolă centrală, din care se deschid de o parte și de alta camere boltite.
În localitate se remarcă abundența de locuințe abandonate, împrăștiate în jurul caravanseraiului.
Orasul Avanos
Citez din nickro blog: “Este un mic oraș situat la 10 km nord de Goreme, denumit Venessa în perioada romană, celebru pentru tradiția olăritului, un fel de Horezu al nostru, traversat de râul Kizilirmak, cel mai lung din Turcia (1150 km), și care se varsă în Marea Neagră.
Ne-am oprit pentru poze în centru, cu râul în fundal, patrulat elegant de cârduri de rațe și gâște, apoi ne-am proțăpit la un restaurant în regim all-inclusiv, denumit complet neoriginal Avanos.
Masa de prânz este inclusă în prețul acestor tururi organizate și am văzut, iarăși, calitatea serviciilor turistice turcești în domeniul culinar, dovada fiind abundența de autocare cu turiști, de toate națiile, sosiți să-și potolească foamea, sporită de alergătura turistică.”
Deci Avanosul este legat de tot ce înseamnă olărit și țigle pentru acoperișuri, mai pe scurt, ceramică din lut.
Veți găsi multe magazine de ceramică, unde veți fi invitați să urmăriți activitatea meșterilor olari sau să participați chiar voi la confecționarea diverselor articole de olărit, apoi la cumpărarea unor articole mai deosebite (oale, căni, farfurii, fluiere, ocarine etc).
Lutul provine în principal din Râul Roșu (Kizilirmak), aflat la 10-15 minute de mers pe jos de oraș. Râul Roșu (Kizilirmak) este numit după culoarea aluviunilor pe care le transportă, aluviuni folosite la celebrele obiecte de lut specifice Avanosului.
Muzeul in aer liber Zelve (Zelve Open Air Museum)
Citez din nickro blog: “Este situat la circa 10 km de Goreme, pe drumul spre Avanos. Intrarea 25 lire (2022). Reprezintă un oraș fantomă, amplasat în trei văi stâncoase, oraș care a fost locuit până în 1952, când populația a fost nevoită să plece din cauza eroziunii si a căderilor de stânci. Este un exemplu tipic, pentru Cappadocia, de așezare troglodită.
Se aseamănă cu Muzeul în aer liber Goreme (Goreme Open Air Museum), însă aici peisajul este mult mai spectaculos: caverne mari, versanți mai înalți, suprafață de patru ori mai mare, văi mai adânci. Bisericile sunt puține, vreo trei parcă, dar există o moschee.”
Muzeul în aer liber Zelve se întinde pe suprafața a 3 văi. În prima vale se află Biserica Uzumlu și Balikli și o cramă, în cea de-a doua vale se află biserica Sfânta Cruce, iar în cea de-a treia vale se află mănăstirea și moscheea rupestră din piața satului.
Tunelul care leagă a doua vale de a treia vale este foarte frumos, ca și porumbeii sculptați în stâncile înalte, un omagiu adus faptului că gunoiul porumbeilor este un îngrășământ foarte bun, folosit în culturile viticole din zonă.
Muzeul are două trasee diferite de plimbare și observare, dintre care unul de 170 de metri și celălalt de 250 de metri.
Chiar la intrarea în muzeu există un birou pentru bilete, un magazin muzeal, câteva locuri precum Peri Cafeterya, Terrace și Zelve Cafeterya, unde puteți mânca ravioli, pâine prăjită, clătite și unde puteți bea un ceai sau o cafea. Fiind un obiectiv turistic de prim rang, aveți și toalete moderne.
Caravanseraiul Saruhan (Saruhan Kervansaray)
“Caravanseraiul Galben” este cunoscut și sub numele de Sarihan și este situat la periferia orasului Avanos, fiind construit în anul 1249 în timpul domniei lui Izzettin Keykavus al II-lea (1249-1254), probabil de către acesta.
A fost ridicat cu pietre tăiate de culoare maro deschis, galben și roz. Clădirea, care se întinde pe o suprafață de aproximativ 2000 de metri pătrați, are un singur etaj, dar are o ușă de intrare magnifică. A fost ultimul caravanserai construit de sultanii selgiucizi.
De la intrare se paseste în curtea interioară, foarte mare, dar este greu de determinat care cameră a fost folosită si în ce scop. În stânga se afla o zonă de relaxare în formă de cupolă iar în dreapta se afla mici uși care dau în încăperi și mai mici.
Curtea interioara, plină de arcade, servea ca un fel de piață în aer liber, unde vânzătorii își comercializau marfa.
Se stie că încăperea de deasupra intrării elaborate era un masjid (o mică cameră de rugăciune aflata deasupra portalului, un loc alternativ de rugăciune pentru musulmani, altul decât moscheea), ceea ce face ca acest caravanserai să fie unic, deoarece, în majoritatea celorlalte caravanseraiuri, zona de rugăciune se afla în mijlocul curții.
Hanul are o baie, o bucătărie, grajduri și “cartierul” îngrijitorilor cămilelor. Seara puteti rezerva bilete pentru spectacolul dervișilor rotitori, începând cu ora 21:00, o atracție turistică populară în Cappadocia.
În partea opusă a intrării, se află o ușă elaborată care duce într-o sală întunecată, cu tavanul în formă de cupolă arcuită (sustinuta de 16 coloane), unde se desfășoară ritualul Sema al dervișilor rotitori (ritualul dureaza cam 50 de minute).
De regulă, dansatorii și muzicienii vin cu toții din Konya și se află acolo doar pentru o săptămână, înainte de a fi înlocuiți. Pe timpul noptii, cupola este luminată pentru ritual iar stilul arhitectural poate fi văzut mai bine. După ceremonie vi se va oferi “șerbet”, o băutură religioasă, pe care mai toți am băut-o în copilărie, noroc cu bunicii noștri căci altfel nu am fi auzit de ea.
Surse folosite:
- cappadociahistory
- blog personal prof. Nicolae Ruscu
