Turcia altfel 32 – Cappadocia – Goreme Open Air Museum

Baloanele din Goreme

Obosiți după drumul lung, de la Istanbul via Ankara până la Nevsehir, după emoțiile ajungerii în faimoasa Cappadocie dar și aflați încă sub influența vinului roșu sec oferit de gazde, taman (cuvânt turcesc 😀 ) când mi-era lumea mai dragă și taman când dormeam mai vârtos, a doua zi pe la 6:00 dimineața mă trezește soția înfrigurată: BALOANELE!

M-am trezit buimac într-un zumzet asurzitor, am apucat aparatul de fotografiat și am iesit pe terasă în pijamale de vară, neștiind că diminețile Cappadociei, chiar dacă este luna iulie, sunt foarte friguroase.

Am rezistat eroic cam 1-2 minute, soția a rezistat doar câteva secunde, a dispărut în cameră și peste un minut a ieșit triumfătoare, îmbrăcată cu un trening, agitând în mâna dreaptă un pulover și niște pantaloni lungi pentru mine. “Îmbracă-te repede, mi-a șoptit, voi fotografia eu.”

În timpul cât mă îmbrăcam a început să se ițeasca și restul grupului, mai întâi adulții, apoi copiii, unii la etaj, alții la parter, alții în curtea pensiunii, speriați și ei de zgomotul asurzitor făcut de arzătoarele baloanelor.

Afară era o feerie de culori de nedescris: galben cu roșu și albastru tăiau azuriul zorilor, baloanele multicolore pășind elegant, maiestuos, pe vârfurile colinelor ciudate ale Cappadociei.

Încet-încet terasele învecinate au început să se umple cu turiști, în spatele nostru văzându-se și colina faimoasă care apare în toate ghidurile de călătorie, colina “Sunset Point”, de pe care turiștii pot fotografia și vedea mai bine baloanele.

Nevastă-mea s-a procopsit și cu doi puștani englezi, blonzi, băiat și fată, pe care, inevitabil, i-a ocrotit sub bluza de trening timp de câteva minute bune până când englezoaica mamă a catadicsit să-i ia sub aripa ei buimacă de somn, mulțumindu-i soției cu un scurt “Thanks”.

Febra fotografierii și admirării baloanelor a durat cam o jumătate de oră apoi ne-am retras în camere, ne-am spălat, ne-am aranjat și am așteptat cuminți ca Ahmet (omul bun la toate) să ne cheme la micul dejun, deoarece îl rugasem să ni-l pregătească mai de dimineață, pentru a putea atinge în acea zi cât mai multe din obiectivele turistice propuse.

Ahmet s-a conformat, a mai fost ajutat și de noi, astfel încât peste o jumătate de oră mergeam veseli nevoie mare spre Muzeul în aer liber Goreme (“Goreme Open Air Museum”).

Până acolo am făcut cam 1 km pe jos, am fotografiat mai multe ciudățenii conice, inclusiv câteva fairy chimneys (hornuri ale zânelor – cum spun americanii), câteva hoteluri luxoase precum și terasa faimoasă pe care o vedeți pe Internet, cea cu extraterestrul îmbrăcat în alb.

În parcarea foarte mare aflată în fața muzeului am găsit și câteva cămile, așa că ne-am tras câteva poze și cu ele, plătind obolul de 2 lire turcești. Am ajuns la intrare, am cumpărat tichetele și apoi ne-am împrăștiat care încotro prin situl arhelogic.

Muzeul în Aer Liber din Goreme

Muzeul este destul de întins, se poate vizita lejer într-o oră, însă din cauza aglomerației vizitarea lui se poate prelungi la două ore. Oricât de mult am încercat să sosim mai devreme, căscând gura în dreapta și-n stânga de-a lungul drumului, vreo 4-5 autocare tot ne-au luat-o înainte, așa că aglomerația de la intrare era destul de mare.

Foarte pe scurt, vă spun că Muzeul în Aer Liber din Goreme ocupă o mică secțiune, cam 5%, din valea cunoscută sub numele de Valea Goreme. Valea Goreme este o piticanie de vale, are cam 1 km lungime și începe de la Muzeul în Aer Liber din Goreme extinzându-se apoi spre nord-vest, unde se deschide într-o vale mai largă și nisipoasă.

Această zonă micută conține cele mai bine păstrate biserici din Cappadocia și mai multe complexe monahale. Din acest motiv, Muzeul în Aer Liber din Goreme este cea mai populară destinație turistică din Cappadocia.

Întreaga Vale Goreme conține cel puțin 60 de biserici, 45 de refectorii, sute de morminte funerare și nenumărate depozite agricole. Alte câteva biserici pictate sunt situate în apropierea văii, cum ar fi Biserica El Nazar, Biserica Saklı (Ascunsă), Mănăstirea Ayvalı și Biserica Zindan.

Densitatea ridicată a bisericilor sculptate sugerează că Valea Goreme a fost un fel de stup al activității religioase. De ce sunt atât de multe biserici, capele, refectorii și morminte în această zonă micuță?

Răspunsul este dat de o combinație de trei factori care se interconectează între ei: înmormântări, monahism, pelerinaj. În perioada romană precreștină, Valea Goreme a fost o zonă funerară cu morminte sculptate în piatră. Pe măsură ce Imperiul Roman s-a creștinat, aceste spații funerare au devenit creștine.

Refugierea creștinilor

Vă spuneam în articolul anterior referitor la Cappadocia, că Goreme înseamnă “locul unde nu te vede nimeni”, în sensul că, acum două mii de ani, creștinii au fugit din sudul Imperiului Roman pentru a se ascunde de persecuția romanilor tocmai în zona satelor Goreme și Urgup.

Aici s-au refugiat în unele grote deja existente, grote create de capriciile naturii însă și-au săpat și propriile grote, construind astfel:

• camere de dormit
• bucătării
• porumbare
• grajduri pentru animale
• capele
• celule
• holuri de trecere de 50 cm înălțime
• camere de rugăciune
• refectorii pentru călugări și ermiți
• dar și biserici, unele fiind chiar renumite (“Karanlik Kilise” – Biserica Întunecată sau “Tokali Kilise” – Biserica Cataramei).

Alții, mai zeloși, au săpat adevărate orașe subterane, pe 7-11 nivele (Derinkuyu și Kaymakli). Chiar si în ziua de azi unii locuitori ai Goreme-ului trăiesc în locuințele din piatră perfect izolate, modernizate, răcoroase vara și protejate de frig iarna.

Pe de altă parte, habar nu am unde își făceau călugării nevoile, însa noi, turiștii, am fost binecuvântați cu toalete moderne aflate lângă casa de bilete.

Apoi, în jurul anului 800, călugării au format în zonă mici mănăstiri, pentru a continua viața contemplativă. Valea a avut mai multe avantaje pentru traiul monahal. Din punct de vedere spiritual, zona a fost considerată “sacră” deoarece sfinții anteriori au fost îngropați acolo.

Din punct de vedere geologic, topografia suprarealistă, asemănătoare deșertului, a creat un context mistic, spiritual, o caracteristică comună în mănăstirile bizantine. Și, practic, bisericile și spațiile de locuit erau ușor de construit.

Sosirea pelerinilor

Pe măsură ce Valea Goreme a devenit populată cu călugări și pustnici, creștinii laici au sosit în vale ca pelerini. Au călătorit până aici pentru a vizita călugării, pentru a primi sfaturi, rugăciuni pentru cei dragi sau pentru a admira o relicvă sfântă. Și uite asa, afluxul de pelerini a consolidat reputația sacră a regiunii.

Acest lucru, la rândul său, a însemnat și faptul că mai multe persoane au dorit, de exemplu, să construiască o capelă în memoria cuiva sau chiar să ridice o mănăstire aici. Astfel că cele trei motivații, ale înmormântării sacre, ale vieții monahale și ale pelerinajului spiritual s-au întărit reciproc.

Din aceste motive Valea Goreme are cea mai mare concentrare de biserici creștine din Cappadocia.

După o perioadă de utilizare creștină extinsă în secolele al X-lea și al XI-lea, Valea Goreme a fost aparent abandonată în jurul anului 1100 d.Hr., când turcii selgiucizi au ocupat regiunea. Zona a devenit o comunitate de sate turcești iar fermierii turci au sculptat găuri în podelele bisericilor pentru a servi drept teascuri pentru struguri și cuptoare.

Soarta bisericilor

La începutul anilor 1900, populația minoritară a creștinilor greci s-ar fi putut închina în unele biserici. Nu există dovezi directe pentru prezența lor în Valea Goreme, dar ei s-au închinat la bisericile din apropierea localității Ortahisar.

În 1924, toți creștinii greci din Turcia au fost transferați în Grecia. După acel moment, bisericile n-au mai fost folosite pentru închinare. În perioada 1930-1970, turcii au avut un interes minim în conservarea culturii grecești, deoarece țara tocmai luptase cu invadatorii greci pentru a-și câștiga independența națională.

În acest timp, unele camere au fost folosite în scopuri agricole. De exemplu, Biserica Întunecată a devenit un porumbar pentru păstrarea resturilor provenite de la recoltele de porumb (lucru care de fapt a ajutat la conservarea excelentă a picturilor).

În 1970, interesul pentru Cappadocia a reapărut. Oamenii de știință au venit să analizeze bisericile rupestre și turismul a crescut. În 1973, guvernul turc a luat măsuri pentru conservarea și comercializarea Cappadociei, declarând Cappadocia ca fiind o “regiune privilegiată pentru dezvoltarea turistică”. Înainte de acel moment, bisericile din Muzeul în Aer Liber din Goreme erau deschise și neprotejate.

Goreme si UNESCO

În 1975, orașul Avcilar din apropiere și-a schimbat numele în Goreme. Acest lucru a pus Muzeul în Aer Liber Goreme sub jurisdicția orașului, astfel încât acesta să primească 40% din toate veniturile obtinute din vizitarea Muzeului. Pentru a facilita vizitarea sa de către miile de turiști sositi în fiecare zi, guvernul turc a construit drumuri, locuri de parcare și magazine.

Apoi, în 1985, “Parcul Național Goreme și siturile stâncoase din Cappadocia” a fost adăugat pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (a fost unul dintre primele două situri UNESCO din Turcia).

Astăzi, Muzeul în Aer Liber din Goreme este principala atracție din Cappadocia, cu peste 1 milion de vizitatori în fiecare an.

Nu se fac slujbe în biserici, muzeul fiind tratat ca un simplu furnizor de venituri consistente. Muzeul include, într-o zonă foarte compactă, 15 biserici și 11 refectorii (sală de mese unde călugării mâncau împreună). Conform celor mai bune estimări, toate bisericile au fost construite în secolul al XI-lea.

Clasificarea bisericilor

Bisericile pot fi clasificate după trei tipuri diferite de stiluri de artă interioară:

• tencuite (complet vopsite)
• cu chenare (niște pătrate având imagini în interiorul lor)
• de bază (forme geometrice cu linii roșii).

Bisericile tencuite

Cele mai impresionante biserici (Karanlik – Întunecată, Çarikli – Sandalelor și Elmali – Mărului) sunt complet tencuite și pictate.

De regulă, picturile umplu întreaga biserică. Toate aceste trei biserici au în interior coloanele unui plan de podea în cruce. Stilul lor uniform sugerează că aceiași oameni le-au făcut și tot aceiași le-au pictat.

Cel mai probabil maestrul și echipa sa au pictat Biserica Întunecată în jurul anului 1000 d.Hr., apoi membrii aceleiasi echipe au pictat Biserica Sandalelor și Biserica Mărului. Bisericile din urmă sunt similare ca formă, culoare și scene religioase cu Biserica Întunecată, dar picturile lor nu sunt la fel de exacte sau detaliate.

Bisericile cu chenare (panouri)

Alte cinci biserici din Muzeul în aer liber din Goreme au panouri izolate în interior. Acest grup include Sf. Vasile, Sf. Barbara, Sf. Ecaterina, Șarpelui, și Biserica Pantocrator. Zidurile acestor biserici sunt în mare parte goale, cu unele panouri dreptunghiulare, cu sfinți aflați în picioare.

Aceste picturi au fost, probabil, făcute de vreun creștin ca împlinire a unui jurământ (de exemplu: “Doamne Dumnezeule, dacă-mi vindeci fiica, voi picta o icoană a Sf. Gheorghe în biserica cutare.”).

Spre deosebire de imaginile din bisericile cu coloane complet pictate, picturile din panouri sunt individuale și nu au legătură unele cu celelalte.

Imaginea cea mai pictată este a Sfântului Vasile (Basil), urmată de Sfinții Gheorghe și Theodor pe cai, ucigând un dragon. Aceste biserici cu picturi de tip panou utilizau linii geometrice roșii pentru a evidenția mai bine desenele sau crucile dar și pentru a evidenția elementele arhitecturale din interior. Liniile roșii le veți întâlni cam în toate bisericile.

Nu există nicio modalitate de a ști cu certitudine care biserică a fost pictată prima sau dacă toate au avut aceiași artiști.

Biserici de bază

Restul grupului de biserici din Muzeul în Aer Liber din Goreme sunt simple, nu au imagini pictate și au doar aceste linii roșii de bază. Există aproximativ cinci astfel de biserici, majoritatea nefiind permise vizitării.

Pentru a vă face viața mai ușoară, voi încerca să fac o sistematizare a sitului, pentru a înțelege mai bine amplasarea obiectivelor (majoritatea fiind biserici, “kilise” în limba turcă).

Sistematizare

De la casa de bilete o luați drept înainte și apoi ușor la dreapta. Turul complet, DE LA DREAPTA LA STANGA, seamănă cu un semicerc, alcătuit din (denumirile în engleză le veți găsi pe panourile explicative):

1. Biserica Sfântului Vasile (St. Basil Church)
2. Biserica Mărului (Church with Apple – Elmali Kilise)
3. Biserica Sfintei Varvara/Barbara (St. Barbara Church)
4. Biserica Șarpelui (Church with Snake – Yılanı Kilise)
5. Refectoriu (Refectory)
6. Biserica Întunecată (Dark Church – Karanlik Kilise)
7. Biserica Sfintei Ecaterina (St. Catherine Church)
8. Biserica Sandalelor (Church of the Sandals – Çarikli Kilise)
9. Mânăstirea Călugărițelor (The Nun’s Convent)
10. Biserica Cataramei (Tokali Church – Tokali Kilise), care se află la 50-60 de metri de intrarea în Muzeul în Aer Liber Goreme, biserică al cărei interior seamănă întrucâtva cu interiorul bisericilor noastre de astăzi. Atentie, în prețul biletului Muzeului intră și aceast biserica.

1. Biserica (Capela) Sfântului Vasile (St. Basil Church)

Dedicată Sfântului Vasile, născut în Kayseri (la 70 km de Goreme), aceasta este prima biserică la care ajungeți în interiorul Muzeului în aer liber Goreme. Camera principală are fresce ale Sfântului Vasile (peretele stâng) și ale Sfântului Gheorghe și ale Sfântului Teodor, ucigând un dragon (peretele din dreapta).

Cealaltă frescă principală, în dreapta absidei, o înfățișează pe Maria ținându-l în brațe pe pruncul Isus, cu o cruce în halou. Biserica datează din secolul al XI-lea.

2. Biserica Marului (Apple Church/Elmali Kilise)

Una dintre cele mai proeminente clădiri din zonă, cu culorile sale vii, Biserica Mărului este o structură boltită, cu plan în cruce, având patru coloane și o cupolă centrală.

Are fresce frumoase datând din secolele XI și XII, care narează scene din Biblie și din viața lui Hristos:

• Ospitalitatea lui Avraam – istorisirea celei dintâi revelări a Sfintei Treimi, un singur Dumnezeu în trei persoane, continuă cu prepararea mesei de către Avraam. Patriarhul pregăteşte oaspeţilor cele mai bune bucate pe care le avea în gospodărie.
• Trei tineri evrei – personaje biblice din capitolul 3 al Cărții lui Daniel, trei tineri evrei aruncați într-un cuptor aprins din porunca lui Nabucodonosor, regele Babilonului, atunci când au refuzat să se închine în fața statuii regelui. Cei trei tineri nu au fost vătămați de foc, iar regele i-a văzut umblând în mijlocul flăcărilor, alături de un al patrulea bărbat care avea chipul “ca fața unuia dintre fiii zeilor”.

Biserica își trage numele de la livada de mere prăbușită cu mult timp în urmă, aflata în fața intrării principale.

3. Biserica Sfintei Barbara/Varvara (St. Barbara Church)

Este situată în spatele locuințelor Bisericii Marului. Are un plan cruciform, cu două coloane. Brațele de nord, sud și vest ale cruciformei sunt boltite sub forma unui butoi, iar centrul, brațul estic și colțurile estice sunt cu cupolă. Există o absidă principală, centrală și două abside laterale.

Motivele au fost pictate în roșu direct pe stâncă. Pereții și cupola sunt decorate într-o varietate de motive, inclusiv modele geometrice, animale mitologice și simboluri militare. Pereții au, de asemenea, motive asemănătoare sculptate în piatră. Această biserică datează din a doua jumătate a secolului al XI-lea.

4. Biserica Sarpelui (Snake Church/Yilanli Kilise)

Biserica are un plan liniar, format din două camere. Secțiunea din față este boltită sub formă de butoi, în timp ce cea din spate are tavanul plat. Ornamentele roșiatice imită împletiturile de piatră. Frescele datează din secolul al XI-lea și sunt pictate direct pe perete.

Vizavi de intrare, există o imagine a lui Hristos cu o carte în mână, iar la stânga lui, pe ambele părți ale unei cruci mari, sunt împăratul Constantin și Elena. Chiar lângă intrare se poate vedea uciderea șarpelui de către Sf. Gheorghe și Sf. Teodor.

Pe peretele opus, Onofrios poate fi văzut cu un pomișor în fața lui, apoi apostolul Toma și fondatorul clădirii, Sf. Basileios, care ține o carte în mâna stângă.

5. Refectoriu

Locul în care călugării luau masa, de două ori pe zi. Este o masă lungă, de vreo 10-15 metri, săpată în piatră, cu două șiruri de bănci tăiate în piatră.

Totuși fiecare biserică avea propriul refectoriu, mai mare sau mai mic, în cadrul Muzeului existând unsprezece refectorii, însă acesta este cel mai mare.

6. Biserica Întunecată (Dark Church/Karanlik Kilise)

Intrarea în această biserică se face dinspre nord, printr-un tunel întortocheat care se deschide într-un nartex boltit. Se achită o taxă de intrare suplimentară (8 TL de persoană), dar merită cu siguranță.

În partea de sud a nartexului există trei morminte. Biserica are un plan de cruce, brațele crucii făcând o boltă în diagonală. Biserica datează de la sfârșitul secolului al XII-lea. Scenele de pe ziduri sunt:

• Deesis (Hristos așezat, flancat de Fecioară și Ioan Botezătorul)
• Buna Vestire
• Călătoria la Betleem
• Nașterea Domnului
• Botezul
• Înălțarea lui Lazăr
• Schimbarea la Față
• Intrarea în Ierusalim
• Cina cea de Taină
• Trădarea lui Iuda
• Răstignirea
• Anastasis (Învierea Domnului – reprezentare simbolică în iconografie a momentului mântuirii omenirii prin jertfa răstignirii lui Iisus Hristos, înfățișat călcând pe porțile iadului și eliberându-i pe Adam și Eva, asistat de David și Solomon).

7. Biserica (Capela) Sf. Ecaterina

Micuța Capelă a Sf. Ecaterina este următoarea biserică, aflată lângă Biserica Întunecată. În interior sunt fresce reprezentând-o pe Sfânta Ecaterina, omniprezentul Sf. Gheorghe și Deesis.

Pictura decolorată și daunele grave cauzate de apă determină mulți vizitatori să treacă cu vederea elementele unice ale acestei capele. Fațada bisericii (4×4 metri) conține trei semicercuri cu cruci centrale de stiluri diferite.

8. Biserica Sandalei (cu Sandale/Sandalelor) (Sandals Church/Carikli Kilise)

Această biserică cu două coloane (alte două coloane fiind sub formă de stâlpi), este boltită transversal și are trei apse și patru cupole. Frescele bine conservate arată viața lui Isus, Ospitalitatea lui Avraam și imagini ale sfinților și donatorilor bisericii.

Deși seamănă atât cu Bisericile Karanlik (Întunecată) cât și cu Elmali (Mărului), scenele căii Crucii și coborârea de pe Cruce fac această biserică diferită de celelalte. Siluetele sunt în general mari. Urmele de sandale de pe scena Înălțării dau bisericii numele său.

Biserica datează de la sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea. Cupola centrală găzduiește o imagine a lui Isus Pantocrator cu busturile îngerilor în medalioane. Pe absida centrală este Deesis, pe absida de nord Maria și Pruncul Isus iar pe absida de sud, o imagine a Sf. Mihail.

9. Mânăstirea de călugăriţe (Nunnery)

Piatra masivă de 6-7 etaje aflată în stânga intrării în muzeu este cunoscută sub numele de “Mănăstirea calugărițelor”. Sala de mese, bucătăria și unele camere de la primul etaj, împreună cu capela ruinată de la al doilea nivel, pot fi vizitate în continuare.

Biserica de la etajul al treilea, la care se poate ajunge printr-un tunel, are un plan cruciform, o cupolă cu patru coloane și trei abside. Pe lângă fresca lui Iisus, pictată direct pe stâncă, pot fi văzute și desenele pictate în roșu.

Diferitele niveluri ale mănăstirii sunt conectate prin tuneluri, și uși de piatră de moară, cum sunt cele găsite în orașele subterane (puteți vedea aceste pietre uriașe rotunde la Derinkuyu), folosite pentru a închide aceste tuneluri în vremuri de pericol.

10. Buckle (Tokali) Church

Chiar dacă Biserica Tokali este situată în josul muzeului la aproximativ 50 de metri, o puteți vizita cu același bilet pe care l-ați folosit pentru Muzeul în Aer Liber Goreme, deci nu aruncați biletul, păstrați-l!

Este un complex format din 4 camere principale. Intrarea în Biserica Nouă (plan dreptunghiular) se face prin biserica veche (boltită). Această așezare stâncoasă este împărțită cu arcade în trei secțiuni. Conținând cele mai importante mostre de picturi, clădirea a fost decorată în diferite perioade.

În secțiunea Bisericii Vechi, frescele datate la începutul secolului al X-lea, pictate în benzi de roșu și verde bogat, reprezintă scene din Biblie.

În Biserica Nouă predomină culoarea viloet. Printre bisericile de piatră din Cappadocia, Tokali are cele mai bune picturi narând Viața lui Hristos în cele mai multe detalii. Biserica este decorată cu ciclurile Copilăriei lui Hristos, Slujirea și Patimile, cu mai multe episoade din viața Sfântului Vasile.

Biserica Nouă Tokali este cea mai mare și mai decorată biserică rupestră din Capadocia. De asemenea, această biserică a fost una dintre primele biserici din Valea Goreme, construită în jurul anului 960 d.Hr. Celelalte biserici pictate aflate în jurul Muzeului în aer liber Goreme au fost construite la 50-100 de ani după Biserica Nouă Tokali.

Deci, Biserica Nouă Tokali a ajutat la definirea văii ca un loc popular pentru monahism și pelerinaj. Pe măsură ce oamenii au venit să viziteze Biserica Nouă Tokali, s-au inspirat din aceasta pentru a construi biserici suplimentare în apropiere, în special în porțiunea superioară a văii, care este acum Muzeul în aer liber Goreme.

Spre pensiune

De la Biserica Tokali ne-am întors pe jos la pensiune, ne-am îmbarcat în mașini și apoi tuleo spre Fortăreața Cavusin. După Cavusin ar fi urmat Avanosul, Avanos care a rămas doar pe hârtie și în gândurile și dorințele noastre viitoare, deoarece socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe drum.

De ce? Uite de ce: chiar la intrarea în satul Cavusin, maiestria turcilor în a te face să cumperi ceva de la ei și-a spus cuvântul, asa că aproape toată suflarea românească a fost absorbită de… facerea oalelor din lut și de pictarea farfuriilor și a cănilor timp de aproape o oră!

Dar toate vor fi povestite în episodul următor, Cavusin – orasul cetate number one, number doi de vizitat fiind fortăreața Uchisar.

Muzeul în Aer Liber Goreme este deschis în fiecare zi a săptămânii. În timpul verii, este bine să vizitați muzeul dimineața devreme sau după-amiaza târziu și nu în mijlocul zilei, datorită zăpușelii.

Program de vizitare:

• vara (1 aprilie – 1 octombrie): 8:00 – 19:00. Casa de bilete se închide la 18:15.
• iarna (1 octombrie – 1 aprilie): 8:00 – 17:00. Casa de bilete se închide la 16:15.

Preț bilet intrare 2021: 100 lire turcesti de persoană (copiii sub 8 ani inclusiv intră gratis). Biletul nu include vizitarea Bisericii Întunecate (Dark Church).

Se pot cumpara tururi ghidate, cu căști la urechi, explicațiile sunt in diverse limbi internaționale, însă biletele sunt mai scumpe.

La fața locului se găsesc și ghizi locali. Se formează un grup de 10-15 persoane și se urmărește ghidul. Turul cu ghid este mai rapid deoarece ghidul vă duce exact la punctele de maxim interes de pe traseu.

Site oficial

Am folosit unele fotografii de aici.