Turcia altfel 31 – Cappadocia – Goreme

(timp citire: 10 minute)

Iesirea din Istanbul

A doua zi trupa s-a regrupat, am facut câte un dus în baia liliputana, am luat micul dejun pe terasa liliputana, la mesele liliputane ale hotelului Chora Guesthouse, în vederea plecarii spre Cappadocia.

Apoi i-am promis proprietarului hotelului ca o sa-i fac un review de nota 10, asta dupa ce cu o zi înainte încercase sa ma tepuiasca de 10 euro. In graba dinaintea cazarii îi dadusem o bancnota de 20 de euro si el sustinea sus si tare ca-i dadusem una de 10 euro.

Ne-am strâns mâinile, am intrat în masini iar eu am încercat sa scot uriasul Chevrolet Spark cu spatele, pendulând printre masinile, dubele si scuterele care întesau aleea din fata hotelului, ca sa-l pot întoarce cu fata pentru iesirea pe strada principala.

M-am chinuit câteva minute bune spre chicotelile turcilor care asistau pasiv la manevrele mele stângace, într-ale soferiei. Apoi, într-un final, dupa ce am reusit sa pun masina pe fagasul ei normal, spre iesirea din cartierul Sultanahmet, am auzit o voce hotarâta, de bariton, în spatele meu: “Ageamiule!” 😀

Parca v-am zis la finalul articolului referitor la Moscheea Sehzade ca nu sunt un tip perfect…

Am iesit din Cartierul Sultanahmet, am traversat Podul Galata si am luat-o prin dreptul Palatului Dolmabahce.

Apoi am traversat pe Podul Bosfor (“Bogazici Koprusu”) peste Strâmtoarea Bosfor si tule-o spre Cappadocia, mai precis spre orasul Goreme, unde ne asteptau alte minunatii, un tarâm fantastic, de basm, plin de surprize.

Drumul spre Goreme

Ruta era urmatoarea: Bolu – Ankara – Kirsehir – Nevsehir – Uchisar – Goreme. Drum compas spre Ankara, apoi dupa 5 ore de mers am renuntat la ideea de a intra în capitala Turciei pentru a vizita Mausoleul lui Ataturk, deoarece doream sa ajungem pe lumina la hotarele Cappadociei.

Am ocolit Ankara pe partea stânga si dupa ce am depasit capitala am facut o pauza de masa si de dezmortire. Am plecat spre Nevsehir si dupa trei ore si jumatate de mers, în apropiere de Nevsehir peisajul a început sa capete proportii martiene, venusiene si lunare.

Deja în walkie-talkie se auzea vocea gâtuita de emotie a profei de istorie, Alexandra (Dumnezeu s-o odihneasca): “Priviti spre dreapta!” apoi “Priviti spre stânga!” încât nu stiai încotro sa-ti îndrepti ochii uimiti.

Urmând drumul spre Goreme, în fata noastra aparu Fortareata (Castelul) Uchisar, un must-see din Cappadocia si din nou exclamarile au început sa curga din ambele masini.

Peste un kilometru aparu indicatorul de intrare în Goreme, “Welcome to Goreme”, scris în stilul “Aventurilor în Epoca de Piatra”, o intrare spectaculoasa printre conuri ciudat colorate si ciudat sculptate de mama-natura.

Ioana din GPS s-a fâstâcit si ea din cauza emotiei, asa ca ne-am trezit în parcarea Parcului National Goreme, parc pe care trebuia sa-l vizitam a doua zi. Ne-am întors în Goreme si am rugat-o pe Ioana-GPS sa ne gaseasca pensiunea unde urma sa fim cazati.

Ioana nu a avut chef s-o gaseasca (adica ne spunea ca am ajuns la destinatie, destinatie care se afla în plina sosea…) asa ca am fost nevoiti sa coborâm din masini si sa cautam per-pedes pensiunea. Aceasta se afla situata pe un deal, de aceea nu reuseam s-o gasim.

De fapt, ea se poate gasi foarte usor, chiar din soseaua care duce spre Muzeul în aer liber Goreme se face un drum lateral în panta foarte abrupta (se urca doar în treapta întâi de viteza). O parte din noi au urcat la pensiune si s-au întors cu unul din proprietari.

Am reusit sa urcam acel drum si am parcat masinile pe un mic platou în care încapeau vreo 10 masini apoi am facut cunostinta cu cei doi frati, Orhan si Ahmed dar si cu motanul Pamuk.

Pensiunea Ufuk

Pensiunea se numeste “Ufuk Hotel Pension” (mic dejun inclus, parcare gratuita, wi-fi gratuit) si arata ca o fortareata de forma dreptunghiulara, înconjurata de ziduri înalte.

In curtea larga se intra printr-o poarta imensa, sculptata. Aveti si camere “cave room” care va ofera senzatia dormitului într-o pestera. Noi am rezervat trei camere normale si una cave-room.

Pensiunea este gestionata de doi frati. Orhan este creierul pensiunii, cu el se pot aranja tururile si zborurile cu balonul.

Ahmed este omul bun la toate, hotelier, barman, femeie de servici, face aprovizionarea, aranjeaza micul dejun, este bucatar, scoala turistii dimineata, aranjeaza camerele, muta paturile etc, întelegeti voi ce vreau sa spun. Ambii vorbesc perfect limba engleza.

Imediat ce am sosit la pensiune ne-a luat în primire “creierul” afacerii, Orhan. Ne-a adus trei sticle de vin rosu sec, din partea casei, iar fetele si copiii au primit fructe si un fel de limonada racoroasa.

Discutând de camere, trasee, obiective de vizitat, mâncare, benzina si baloane, din una în alta, auzind ca suntem români s-a entuziasmat aducându-si aminte ca în urma cu doua luni întreaga pensiune a fost ocupata de un ansamblu folcloric din Târgu-Jiu.

Cu o zi înaintea plecarii, ansamblul a dat o mini-reprezentatie live în curtea larga a pensiunii, muzica si strigatele atragând mai multi turisti si localnici din zona.

Ne-am cazat fiecare în camerele repartizate (Cave room – 38 euro/noapte, Standard room – 33 euro/noapte, Family room – 30 euro/noapte) si imediat, fara sa mai despachetam lucrurile, am iesit în oras pentru o vizita de ansamblu a peisajului selenar, venusian sau martian.

Excursii din Goreme

Goreme se afla chiar în inima Cappadociei si de aceea este foarte cautat de turisti. De aici se poate pleca în orice directie:

• Cavusin
• Avanos
• Ortahisar
• Uchisar
• Nevsehir
• Ozkonak
• Kaymakli
• Derinkuyu
• Valea Ihlara
• Urgup
• Pasabag
• Zelve
• Selime

 In Cappadocia, cele mai convenabile baze de cutreierare a ei sunt: Goreme, Urgup si Avanos, însa tot Goreme ramâne centrul industriei turistice cappadociene.

Din Goreme puteti pleca cu masina mica, autobuzele si microbuzele locale, cu balonul si cu jeep-urile agentiilor de turism in toate directiile, spre obiectivele principale ale Cappadociei:

• orasele subterane: Derinkuyu, Kaymakli, Ozkonak, Guzelyurt, Ozluce, Saratli Kirkgoz.
• vaile: Pidgeons, Rose, White, Honey, Swords, Red, Love, Devrent (în special), Soganli, Ihlara (cea mai renumita vale-canion), Pasabag
• castele-oras sapate în stânci: Uchisar, Cavusin, Ortahisar
• muzee în aer liber: Goreme, Zelve
• Avanos: centrul olaritului
• Urgup: capitala vinului si a covoarelor din regiune, are multe ateliere de mestesugari

Din toate aceste obiective, am vizitat în cele doua zile: Parcul national Goreme, Cavusin, Uchisar, Derinkuyu, Valea Porumbeilor (Pidgeons Valley).

Sub tutela UNESCO se afla trei mari obiective turistice:

• parcul national Goreme
• orasul subteran Derinkuyu
• orasul subteran Kaymakli

Istoria Cappadociei

Dar ce este fratioare Cappadocia asta? Ca asezare si istorie, este o regiune din centrul Turciei care a avut o întindere mai mare sau mai mica (a avut granita si la Marea Neagra), în functie de cuceririle efectuate de conducatorii ei.

Printre altele, este patria imperiului Hitit, cu capitala la Hattusa. A fost stapânita de lidieni (Crassus), persi (Darius I), macedoneni (Alexandru Macedon), romani, bizantini si musulmani.

Astazi este formata din urmatoarele regiuni ale Turciei: Aksaray, Nevsehir, Nigde, Kayseri si Kirsehir.

Este unul din centrele importante ale crestinismului timpuriu, unde multi adepti ai lui Iisus si-au gasit adapost în aceasta regiune.

Relieful Cappadociei

Ca geologie, Cappadocia este un platou de origine vulcanica aflat la 1000 metri înaltime. Relieful Capadociei s-a format datorita eruptiei celor doi vulcani activi, Erciyes (“Erciyes Dagi”) la est si Hasan (“Hasan Dagi”) la est, în urma cu mii de ani.

Muntele vulcanic Erciyes se poate vedea foarte bine din orasul Kayseri si iese în evidenta prin înaltimea sa (3916 metri) si prin conul spulberat de o eruptie puternica. Turcii spun ca acest munte ar fi “parintele Cappadociei”.

O suprafata de circa 20.000 de kilometri patrati a fost acoperita cu lava ce ajungea uneori la peste 150 m grosime. Cu trecerea timpului, deasupra a ramas stratul cel mai rezistent, cu un continut mai mare de bazalt, în profunzime ramânând tuful vulcanic de diferite duritati.

Aceasta piatra poroasa, usor de sculptat, avand si avantajul de a absorbi umiditatea si de a retine caldura, a putut constitui un mediu adecvat pentru locuintele rupestre de mai târziu.

Orasele subterane, construite pe mai multe nivele, au constituit o buna ascunzatoare pentru crestinii prigoniti de soldatii romani sau de alti prigonitori.

Peisajul regiunii Cappadocia, în general, este fabulos, la tot pasul fiind întâmpinati de:

• conuri (asa-zisele locuinte ale zânelor – “fairy chimneys”)
• biserici rupestre
• locuinte (chilii ale calugarilor) sapate în piatra
• cripte
• vai ciudate, întortocheate si colorate (roz, verde deschis, bleu, violet) va întâmpina la tot pasul.

Pe parcursul a milioane de ani, datorita actiunii factorilor climatici, formatiunile stâncoase au căpătat aceste forme bizare si fantastice de ciuperci gigantice, de formatiuni stâncoase deosebite, care-ti releva în fata ochilor peisaje absolut remarcabile, nemaiîntâlnite.

Dintre toate vaile se remarca Valea sau Canionul Ihlara, singura oaza de verdeata din Cappadocia. De aceea, Cappadocia este unica.

Datorita temperaturilor foarte mari din timpul verii, se recomanda vizitarea Cappadociei în luna iunie si în lunile septembrie-octombrie.

Vizita în Goreme

Orasul Goreme nu este cine stie ce frumusete, majoritatea caselor sunt modeste, unele au fost modernizate si transformate în pensiuni sau mici hoteluri. Orasul este însa important (ca si orasul Urgup) pentru baza excursiilor efectuate în zona sau pentru calatoriile cu balonul.

Exista însa si hoteluri mari, luxoase, în care sunt cazati turisti de toate natiile, însa americanii, canadienii, englezii si germanii predomina.

In oras nu te poti rataci, oricât ai încerca, de altfel Goreme înseamna “locul unde nu te vede nimeni”. Daca-ti iei un punct de reper ajungi usor la el.

Are si un bazar deschis (nu are acoperis), are restaurante foarte multe, pentru toate buzunarele. Seara am cumparat “testi kebap” (tocanita în oala de lut): carne de oaie/vita/pasare, gatita cu legume într-un vas din ceramica. Ca sa manânci aceasta tocanita, dopul de ceramica este spart în fata ta cu un ciocanel.

Desi eram foarte obositi, ne-am plimbat prin orasel pâna seara târziu. Basca si la pensiune am stat vreo 40 de minute la taclale cu Ahmed, omul bun la toate, taclale pigmentate cu narghilea si multa voie buna.

Ne-am retras în camere în jurul orei 1:00, putin nelinistiti  în legatura cu traseul pe care ni-l propusesem de vizitat a doua zi, deoarece nu ne era prea clar daca vom reusi sa acoperim toate obiectivele:

• Muzeul în aer liber Goreme
• Fortareata Cavusin
• Avanos
• Castelul Uchisar
• Orasul subteran Derinkuyu
• Valea Porumbeilor (Pidgeon Valley)
• Valea-canion Ihlara.

Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu… stiti voi cu ce.