Peloponez 4 – Tirint, cetatea ciclopilor
Am crezut ca pot scrie în acelasi articol atât despre Tirint cât si despre Micene, însa m-am înselat. Documentându-ma mai bine, mi-am dat seama ca fiecare cetate antica merita un articol separat.
Asa ca astazi pun aici articolul despre Tirint, urmând ca ulterior sa pun si articolul despre Micene, desi le-am vizitat pe amândoua în aceeasi zi, tot în seara aceleiasi zile halaiduind si prin Nafplio-ul atât de asteptat de voi. Deci, sa încep:
Daca credeati ca ne-am hotarat sa lenevim, ei bine v-ati înselat! “Lenevia totala” a durat a doua zi doar pâna la ora 12:00, cu populatia de 8 români balacindu-se în apa calda, cristalina si foarte sarata.
Greva transportatorilor de combustibil
Aflând din seara trecuta de greva transportatorilor de combustibil, am dat o fuga în Nafplio sa-mi fac plinul (mai degraba Florione m-a chemat prin statie, spunându-mi ca a gasit benzina) si am avut noroc sa gasesc la un Shell, singurul care avea benzina în tot orasul.
Motorina se gasea peste tot, însa benzina începuse deja sa se împutineze. Pe parcursul grevei situatia s-a inversat: a început sa dispara motorina iar armata chemata în sprijin de guvernul grec a început sa alimenteze statiile cu benzina, folosind cisternele proprii.
Ispita a venit imediat: ce-ar fi ca în timpii morti (13:00 – 17:00) sa vizitam siturile arheologice din jurul Nafplio-ului ?
Cineva spunea ca înainte de a vedea Micene este bine sa vezi cetatea Tirint, pentru a putea face o comparatie între ele si pentru a nu fi dezamagit de faptul ca orasul-stat Tirint este mai “mic” decât orasul-stat Micene. Ok, ne-am pus de acord ca pâna seara sa vizitam Tirint (Tirynt), Micene (Mikines) si, daca mai este loc, Nemea.
Mâine urma sa facem Epidaurul (Epidavros), tot într-un timp mort. Daca grevistii s-or potoli, poate vom reusim sa facem si Monemvasia. Adevarul este ca eu aveam benzina dus-întors pentru Monemvasia însa ce m-as fi facut la plecare, spre Atena?
Am vorbit cu receptionera, care m-a asigurat ca-mi poate procura benzina (mai greu, dar s-ar fi putut), deoarece Ministerul Turismului a solicitat tuturor proprietarilor de vile si hoteluri sa ajute turistii straini în ceea ce priveste alimentarea cu combustibil.
Pâna la urma grevistii nu s-au potolit si chiar înainte de a pleca din Tolo, receptionera mi-a spus ca au început sa fie alimentate benzinariile din Atena si cele de pe autostrada dar si cele de pe drumurile nationale, deci sa stau linistit ca voi gasi.
Erik Von Daniken si ciclopii
Cei care au citit cartile lui Erik Von Daniken, au aflat cu siguranta de “cetatea ciclopilor”, Tirint, cetatea care l-a impresionat atât de mult pe hotelierul elvetian. In “Terra – Planeta Vietii”, dar si în cartea “Amintiri Despre Viitor”, Daniken ridica problema unor monumente care nu se încadreaza în cronologia si istoria clasica, neputând fi realizate nici macar cu tehnologia de astazi.
Deoarece vazuzem deja zidurile Tirintului în momentul în care ne-am apropiat de Nafplio pentru prima oara, ziduri vazute de la vreo 50 de metri departare (situl se afla chiar lânga soseaua ce duce spre Nafplio), abia când am intrat în situl arheologic si ne-am apropiat de zidurile cetatii am amutit dintr-odata, dându-ne seama ca locuitorii cetatii se aparau împotriva a ceva sau cuiva urias!
Eu am 1.83 înaltime si la vederea blocurilor imense de piatra mi s-a parut ca sunt mic, mic de tot. De multe ori mi-era ciuda ca nu sunt mai scund de înaltime si ma lasam în jos, pentru a fotografia mai “veridic” pentru voi, cititorii acestui blog, altfel aratând fotografiile de la nivelul solului si altfel aratând fotografiile de la înaltimea celor 1.83 m ai mei.
Blocurile ciclopice de piatra ale Tirintului
Pe dealul stâncos, cu o lungime de 300 de metri si aflat la 25-30 m deasupra solului, închipuiti-va niste blocuri de piatra cu laturile de 2-3 metri, patrate, dreptunghiulare, triunghiulare sau alte forme regulate sau neregulate, asezate atât de bine unele într-altele încât nu poti introduce lama de cutit între ele.
Bine, exagerez un pic, ca sa para totul mai misterios, însa nu-mi dau seama cum au reusit tirintenii sau cine or fi fost ei sa aranjeze aceste blocuri neregulate în asa fel încât zidurile enorme de jur-împrejurul cetatii sa para perfect drepte si perfect dreptungiulare (vedeti pozele).
Zidurile pe care le vedem astazi au în jur de 7 metri înaltime, fata de 9-10 metri cât aveau în timpurile când cetatea se afla în plina glorie. In timp ce Homer descria cetatea ca fiind foarte bine conservata, Pausanias, dezolat de prabusirea zidurilor, scria în secolul 2 d.Chr. ca doi magari n-au reusit sa mute cea mai mica piatra gasita acolo.
Istoria Tirintului
Constructia zidurilor îi este atribuita lui Proetus, fratele regelui din Argos, Acrisius. Conform legendei, Proetus, împreuna cu oamenii locului a ocupat si fortificat Tirint-ul, sub supravegherea atenta a ciclopilor.
Apoi mai afli ca Tirint era un ditamai orasul, cu case si palat regal si, dintr-un anumit punct de vedere, ca era si cel mai vechi “oras” din Grecia.
Curios este faptul ca la începutul epocii clasice grecesti atât Micene cât si Tirint decazusera foarte mult, însa în razboaiele contra persilor au putut sa-si permita trimiterea a 400 de luptatori în batalia de la Plataea. In jurul cetatii nu se vede nicio urma de locuire, locuitorii acesteia vietuind în orasul-cetate-stat, lung de 300 de metri.
Orasul-stat Argos, cuceritorul Tirintului
Peste câteva sute de ani, în anul 468 î.Chr., Argos oras-cetate-stat lesinat dupa putere, cucereste atât Micene cât si Tirint, dominând întreaga regiune si populându-si propria cetate cu locuitorii celor doua cetati distruse.
Ba mai mult, Argos-ul, în grandomania sa, a reusit, încet-încet, sa mute jocurile de la Nemea catre propriul stadion, Nemea cazând ulterior în uitare. Daca n-ati auzit de Argos, vedeti filmul din anul 2010, Clash of the Titans – Cocnirea Titanilor, o parte din actiunea acestui film desfâsurându-se la Argos, unde s-a încercat o reconstituire pe computer a cetatii.
Citindu-l pe Homer, Heinrich Schliemann s-a încapatânat sa creada în veridicitatea celor spuse de poet si n-a avut altceva mai bun de facut decât sa rascoleasca conceptiile istoriei recente si pe autorii ei împietriti în idei conservatoare. Asa ca si-a facut omul niste calcule, a facut niste masuratori, apoi a ochit un deal, s-a pus omul pe sapat si a scos la iveala Troia.
Apoi a facut sapaturi si la Tirint, fiind cât pe ce sa-l faca praf si pulbere, în disperarea lui de a gasi o comoara asemanatoare celei de la Micene.
Tirint si Legendele Mitologice ale lui Alexandru Mitru
Tirintul este cu 800 de ani mai vechi decât Micene si se presupune ca începuturile sale ar fi prin anul 2000 î.Chr., zidurile pe care le putem vedea astazi datând de prin 1400 î.Chr. (zona din interiorul palatului fiind locuita pâna în sec. al 8-lea d.Chr.).
Copil fiind, devoram pur si simplu “Legende Mitologice” scrisa de Alexandru Mitru si cartea rusului A.N.Kun, referitoare la mitologia Greciei. Acum vedeam pe viu imaginatia pe care mi-o creasem în copilarie, îi vedeam pe eroii greci agitându-se pe zidurile imense, ziduri considerate de greci ca fiind opera ciclopilor (la Micene, totusi, bucatile de piatra sunt de dimensiuni mai mici).
Apropo, la cladirea reconstituita de americani de la Atena (Stoa lui Attalos), la poalele Acropolelui, am vazut un scut spartan imens, cred ca avea 1.5 m în diametru si o greutate de cel putin 20 kg… Grecii din vechime ori erau scunzi si musculosi, ori erau înalti de peste doi metri si foarte atletici. Istoricii afirma ca erau scunzi si musculosi.
Câteva nedumeriri: canale subterane, magazii subterane, tunele ciclopice
Oriunde ma duceam în sit, vedeam inscriptii referitoare la interdictia turistilor de a coborî anumite scari, de a intra în anumite subterane, inscriptii de tipul “Pentru protejarea turistilor, datorita caderilor de pietre, este interzisa patrunderea în acest tunel, încapere sau zona”.
Citisem ca Tirintul este strabatut de canale subterane, care duc, pe sub pamânt, pâna la râurile din apropiere; ca sub Tirint se afla încaperi subterane, tunele “ciclopice” (asa le-au numit istoricii), magazii de grâne, atât de necesare în cazul unui asediu si ma simteam într-un fel frustat de faptul ca nu le puteam vedea.
Peste tot domina impresia de masivitate: ziduri masive, scari masive, încaperi masive. Exista si o “Poarta a Leilor”, dar aceasta nu s-a pastrat, asa cum s-a pastrat cea de la Micene.
Megaron
Palatele regale de la Tirint, Micene si Pylos, aveau ca element comun “megaron”-ul, o sala centrala principala, din care se intra într-o curte.
De multe ori mi-era ciuda ca aparatul foto nu reda mai bine realitatea si-mi venea sa iau portiunea pe care o fotografiam si s-o translatez aici, în România, ca sa fiu crezut pe cuvânt si sa nu fiu acuzat ca fabulez.
Apoi mi-a dat seama ca prin relatarile mele dar si a altor persoane care au cutreierat Peloponezul, voi deschide pofta de vizitare a altor români care s-au saturat de Halkidiki sau Paralia Katerini sau Olympic Beach (scuze pentru cei care se simt ofensati) si vor sa vada si altceva, intrând “mai adânc” în teritoriu.
Sunt foarte multe de spus despre Tirint, însa ma lungesc plictisitor de mult. Am cercetat cetatea cam o ora, apoi am plecat în directia Micene, deoarece acolo aveam mai mult de vizitat.
Cum se ajunge la Tirint (Tirynt, Tiryns): daca veniti dinspre Corint (Korinthos) trebuie sa parasiti autostrada cu destinatia Argos. Traversati Argosul apoi la iesirea din oras alegeti drumul spre Nafplio (Nauplion). Când mai aveti doi kilometri pâna la Nafplio, vedeti pe partea stânga situl arheologic Tirint.
Program de vizitare:
01 Noiembrie – 31 Mai zilnic 08:30 – 15:00
01 Iunie – 31 Octombrie zilnic 08:00 – 20:00
Pret bilet intrare: 3 euro adulti. Copii pâna în 18 ani intra gratis.
Coordonate GPS: 37°35′58″N 22°47′59″E
Sit protejat UNESCO
Am folosit fotografii de aici:
– fotografia cu cele doua persoane
– fotografiile cu frescele le-am luat de pe Flickr
– fotografia cu titanii este din filmul Furia Titanilor – Wrath of the Titans