Turcia

Turcia altfel 2 – Troia

Calul Troian de la Canakkale

De dimineata m-am trezit cu un singur gând în minte: sa fotografiez Calul Troian, deoarece noaptea trecuta îmi iesisera niste poze aiurea. Am împachetat repede si am coborât la micul dejun, unde i-am întâlnit si pe ceilalti.

De regula, când e vorba de îndemnat ceva, Florione scoate din tolba sa trei tipuri de fraze:

1. “Bai, suntem în concediu, nu ne grabim, mergem încet!”
2. “Bai, sa ne grabim, nu avem prea mult timp!”
3. “Bai, nu cred ca avem timp s-o vizitam si p-asta, eu zic sa mergem înainte!” 

In holul hotelului m-a întâmpinat cu fraza number two: “Bai, sa ne grabim, nu avem prea mult timp!”. Era ora 9:00, am mâncat foarte repede un mic dejun copios si am dat sa o zbughesc spre camera, sa-mi iau bagajele. “Unde te duci?” m-au întrebat ceilalti. “Imi duc bagajele la masina inaintea voastra. Vreau sa am timp sa fotografiez Calul! S-ar putea ca la întoarcere sa nu mai avem timp sa-l fotografiem sau sa ajungem tot noaptea”. “Bine, dar sa nu întârzii prea mult. Ne grabim! Ne asteapta Troia si Pergam.” mi-a reprosat Florione. “Noi mai stam aici, la micul dejun, apoi te asteptam în parcare.”

Turcia Canakkale Calul Troian
Turcia Canakkale Calul Troian (aflat pe faleza)

Am urcat în camera, am luat bagajele si am coborât din nou în holul hotelului. Toti, dar absolut toti se aflau acolo si se hlizeau la mine. “Ce-i?” i-am întrebat. “Mergem si noi!”  au raspuns într-un glas, cuprinsi de febra aventurii parcurgerii celor 200 de metri pâna la Cal.

Repede ne-am încarcat masinile cu bagaje si am zbughit-o pe faleza încântatoare în razele diminetii, faleza umpluta cu zecile de pescari care asteptau rabdatori, dar si cu zecile de pisici care asteptau rabdatoare ca bietii pesti sa intre într-una din burti, ori a pescarilor, ori a pisicilor.

Am ajuns într-un suflet la Cal, arata superb în lumina soarelui, acum era aproape singur, doar doua perechi de japonezi se uitau cu admiratie la maretia sculpturii faurita din resturi de corabii. Ne-am fotografiat cu totii, pe perechi, pe familii, fiecare dupa preferinte, apoi ne-am tras o fotografie de grup si tule-o spre parcarea de la hotel.

Strâmtoarea Dardanele si Marea Egee

Ne-am urcat în masini, am iesit destul de usor din Canakkale apoi am mers cam 5-6 kilometri si am crezut ca lesinam: urcând un deal mai înalt, în partea dreapta se contura o panorama care-ti taia rasuflarea.

Camioane lucrul la drumurile turcesti
Lucrul la drumurile turcesti

In partea stânga muncitorii turci taiau cu sete din deal, pentru a largi drumul pentru patru benzi, doua pe fiecare sens de mers. Am coborât, am tras câteva fotografii si am admirat muti de uimire cum Stramtoarea Dardanele se saruta cu Marea Egee, chiar în fata noastra.

Turcia Stramtoarea Dardanele si Marea Egee
Turcia Stramtoarea Dardanele si Marea Egee

In fine, am urcat în masini si peste câtiva kilometri am ajuns la devierea spre Troia. Mergând spre Kusadasi, cam la 20 de km de Canakkale se face o deviere la dreapta.

Am ajuns la Troia (Truva, Troy)

Truva sau Troia sau Troy scrie pe indicatoarele de culoare maro (pentru obiectivele istorice), apoi mai mergeti cam 5-6 kilometri pe un drum secundar (atentie la viteza deoarece sunt curbe foarte strânse cu vizibilitate redusa si va puteti saruta cu alte masini care vin din sens opus!), pâna veti da de o parcare uriasa.

Nici nu stiu ce sa mai scriu despre Troia. Este un obiectiv turistic si arheologic atât de cunoscut romanilor… Cei care au fost la Troia le recomanda celorlati sa nu se duca acolo, deoarece vor fi dezamagiti de faptul ca vor gasi doar niste simple pietre. Este super-mega-ultra de plictisitor acolo. Nu tu palate, nu tu temple, nu tu fântani arteziene sau piete publice. Nu mergeti acolo, fratilor, nu aveti ce vedea, veti regreta…

Ba nu! Stati putin! Parca se întrezareste ceva în zarea nemarginita a marii: sosesc sute de corabii, apoi peste câteva ore cerul se întuneca din cauza miilor de sageti. Pamântul se cutremura de strigatele si îndemnurile la lupta ale barbatilor puternici, care, plictisindu-se pe acasa, ce si-au spus ei: “Hai sa punem de-un razboi, ce mama naibii, sa stam sa putrezim de lene, prin Ahaia, cu muierile si plozii lânga noi?”

Trireme grecesti (filmul Troy 2004)
Trireme grecesti (filmul Troy 2004)

Cetatea se agita, se pregatesc arcasii, femeile si copiii se pun la adapost, templele se închid iar barbatii în putere îsi pun armurile pe ei, îsi iau sulitele lungi si îsi saruta din fuga nevestele. “Au sosit popoarele marii!” se raspândeste zvonul în toata cetatea. Se stia ca vor sosi, însa nu se stia când anume. Au venit dupa Elena, dar nu le-o dam! Vom lupta pentru ea! Este demna de printul nostru, Paris. Frumusetea ei a înconjurat întreg Pamântul.

Afisul filmului Troia (Troy) 2004
Afisul filmului Troia (Troy) 2004

Din cetate razbat si glasurile feminine, aproape ca un oftat: “A venit si Ahile, frumosul Ahile! Prima dintre noi care-l vede sa ne spuna si noua, sa ne rasfatam privindu-l.”

Chiar si zeii se agita acolo, sus, din cauza faptelor de eroism care vor dura aproape zece ani de acum încolo. Cetatea freamata, însa se simte în siguranta deoarece nu a fost cucerita niciodata. Are zidurile atât de groase încât nici animalele acelea fantastice din Africa, stiti voi, animalele alea cu trompa, fioroase, nici ele nu pot strapunge zidurile uriase ale Troiei.

Turcia Troia ziduri exterioare descrise in razboiul troian
Turcia Troia zidurile exterioare descrise in razboiul troian

Ce tot visez eu pe aici… Cineva spunea pe forumul Softpedia ca aproape toti ghizii românilor care sosesc în Turcia cu autocarul si se apropie de devierea la dreapta spre Troia îi îndeamna pe turisti sa nu viziteze situl arheologic. “Ce sa vedeti acolo? Niste pietre.”

Turcia Troia ziduri exterioare
Turcia Troia ziduri exterioare

Unii români se revolta, ar dori sa vada cetatea legendara, altii ar vrea sa ajunga mai repede la Kusadasi, sa stea cu burta la soare, la all-inclusive, pentru a avea ce povesti la întoarcerea în tara. “Unde ti-ai petrecut concediul?” “In Turcia!” vor raspunde cu emfaza. “Si cum a fost?” “Super! Am mâncat si am baut pentru doua vieti!” “Si?” “Si ce?” va întreba nedumerit bronzatul turist. “Pai, atât?” “Ce atât?” “Asta înseamna Turcia pentru tine: mâncat, baut si plaja?” “Si ce-ai vrea, ma rog, sa fie? I-auzi, dom-le la el…” ar spune bronzatul, suparat.

Intrarea în situl arheologic

Coborâm din masini si dam cu ochii pentru prima oara de sistemul de taxare turcesc, întâlnit la toate obiectivele turistice pe care le vom vizita în zilele urmatoare: stai la rând, îti cumperi biletul, apoi stai iar la rând si îl introduci într-o fanta (ca la metroul bucurestean), dai la o parte chestia aia care se roteste (tot ca la metrou) si intri în situl arheologic.

Turcia Troia intrarea in situl arheologic
Turcia Troia intrarea in situl arheologic

Biletul costa 15 lire iar copiii pâna în 12 ani inclusiv intra gratis. Copiii vor fi întrebati în limba engleza anul în care s-au nascut. Daca nu te descurci, un turc amabil îti ia biletul si introduce un fel de cheie în aparat, pentru a putea trece mai departe.

Turcul ajuta astfel vreo 4-5 persoane, apoi intra cu cele 5 bilete nefolosite în cabina pentru vânzarea biletelor. De ce? Habar nu am… Poate ghiciti voi. Vi se pare cunoscut scenariul? Evaziune fiscala, cumva?

Intram în sit si avem parte de prima dezamagire: turcii nu au grija de ruinele antice asa cum au grija grecii de ale lor (bine, si acolo lenea e cucoana mare; tot cu emigranti au facut treaba).

Un Cal Troian pentru cei mici

Praf mult, o încercare timida de modernizare a traseelor, o casuta amarâta care se vrea a fi un mini-muzeu unde poti vedea o reconstituire palida a fostei cetati (o reconstituire superba a Troiei puteti vedea la Canakkale, lânga Calul Troian). Principala atractie nu o reprezinta zidurile ci… reconstituirea grosolana si urâta, dupa parerea mea, a faimosului cal, de zici ca este un teren de joaca pentru copii.

Turcia Troia Calul Troian aflat in incinta sitului arheologic
Turcia Troia Calul Troian aflat in incinta sitului arheologic

Aici se da o batalie pe viata si pe moarte între toate popoarele lumii, pentru reusita intrarii în burta calului, folosindu-se din plin coatele si picioarele pentru a ajunge la primul etaj macar. Printre altele, avem si marele nenoroc sa intram în sit în acelasi timp cu turistii din trei autocare, asa ca va puteti închipui aglomeratia din jurul calului de lemn.

Asteptam câteva minute, sa se linsteasca atmosfera si apoi intram si noi. In interior, pe peretii de lemn gasesti o sumedenie de mesaje de genul “Vasile o love muci pe Maria” însa în mai multe limbi de circulatie internationala. Poza facuta în burta lui, la etajul întâi sau sus, la etajul doi, unde se intra mai greu, îti atesta adevarul în fata celor de acasa ca ai devenit vedeta, itindu-ti capul prin una din ferestruicile calului, ca ai ajuns pâna aici si ca nu le spui niscaiva fabulatii. “Fusesi la Troia?” “Da!” “Super, ce misto! Norocosule! Arata-mi pozele, sa vad daca spui adevarul!”

Dupa ce scapam de atractia calului si dupa ce, of course, ne facem cu totii fotografii pentru a deveni la rându-ne vedete, o luam pe primul traseu întâlnit în cale. Am uitat sa va spun ca imediat ce treceti de portile de la intrare, mai multi copaci va vor ascunde privirii cetatea antica. Asa ca imediat ce veti intra în situl arheologic, în partea dreapta veti vedea 2-3 magazine cu suveniruri, urmeaza toaleta moderna iar în fata Calul Troian ai cladirea care se vrea a fi un mini-muzeu. Mai încolo urmeaza copacii si apoi ruinele orasului.

Turcia Troia reconstituire (cele noua etape)
Turcia Troia reconstituire (cele noua etape)

Cetatea Troia: o mare surpriza!

Am lasat în urma Calul, am depasit câtiva copaci si apoi am ramas înmarmuriti. “Mama, ce mare este!” a exclamat Andrei. “Si ce ziduri groase are!” a exclamat si profa de istorie, Alexandra.

Turcia Troia zidurile groase ale cetatii
Turcia Troia zidurile groase ale cetatii

Traseul este circular, se începe de la zidurile exterioare si se termina la amfiteatru. Se vede indolenta turcilor, trebuie sa va puneti bine imaginatia la lucru pentru a descoperi ceea ce se ascunde sub movilele pe care le întâlnesti la tot pasul, este foarte mult de sapat, s-au primit si fonduri de la UNESCO si tot degeaba, orasul insista sa-si ascunda minunatiile arheologice sub zecile de movile care împânzesc locul.

Turcia Troia de aici incepe vizitarea sitului arheologic
Turcia Troia de aici se incepe cu vizitarea sitului arheologic

Din loc în loc gasiti placutele indicatoare cu explicatiile ruinelor din fata voastra însa nu stiu de ce, fata de cele grecesti care se pastreaza foarte bine, placutele turcesti sunt arse de soare, încât nu mai deosebesti nimic din desenele ce reconstituie locul si nici nu poti citi ca lumea explicatiile în limba engleza.

Turcia Troia veverita curioasa
Turcia Troia o veverita curioasa

Sunt si câteva puncte mai înalte de belvedere, de unde poti vedea maretia cetatii de odinioara, ridicata pe dealul Hissarlik (“dealul desertaciunilor”, în limba turca). Cine va spune ca Troia este mica, ca întindere, se înseala amarnic. Pe lânga palaria si apa de baut, e bine sa va înarmati si cu multa rabdare deoarece aveti ce vedea, atât cât a fost excavat din orasul fondat acum 4000 de ani, la 8000 de ani de la Potop.

Turcia Troia rampa de intrare in cetate
Turcia Troia rampa de intrare in cetate

Razboiul Troian

Poate aveti curiozitatea sa aflati cum a început razboiul troian: Peleus s-a casatorit cu Thetis (zeita marii) si acestia nu au invitat-o la nunta pe Eris, zeita discordiei. Tipa s-a suparat si a aruncat un mar de aur în sala unde se tinea banchetul, spunând ca marul apartine celei mai frumoase zeite.

Hera, Atena si Afrodita s-au certat pentru posesia marului iar Zeus, smecher cum îl stim, ca sa le împace si sa nu fie si el implicat în aceasta cearta, l-a pus pe Paris, printul Troiei, considerat cel mai frumos barbat din acea vreme, sa hotarasca cui sa dea marul.

Paris i-a dat marul Afroditei, deoarece aceasta i-a promis ca i-o va darui pe cea mai frumoasa femeie din lume, pe Elena, sotia regelui Menelaus al Spartei. Orlando Bloom, pardon, frumuselul Paris s-a dus în Sparta si a rapit-o pe Elena dar si o parte din averea lui Menelaus.

Hector, Paris si Elena (filmul Troy 2004)
Hector, Paris si Elena (filmul Troy 2004)

Menelaus s-a facut foc si para si i-a instigat pe toti fostii petitori ai Elenei sa jure ca o vor aduce înapoi. De peste tot au început sa se strânga eroii, inclusiv faimosii Ulise (care initial nu a vrut sa participe la razboi) si Brad Pitt (adica Ahile, ce, nu stiati?), deoarece profetia spunea ca Troia va putea fi cucerita doar daca va lupta si Ahile. La conducerea flotei grecesti a fost pus Agamemnon, regele Micene-ului.

In asteptarea plecarii corabiilor spre Troia, Agamemnon n-a avut altceva mai bun de facut decât sa omoare un cerb de-al zeitei Artemis. Aceasta s-a suparat si a calmat marea, astfel încât corabiile sa nu mai poata pleca. Ca sa poata porni într-un fel, Agamemnon a fost nevoit sa-si sacrifice fiica, pe Ifigenia.

Turcia Troia portile orasului (filmul Troy 2004)
Turcia Troia portile orasului (filmul Troy 2004)

Dupa ce flota s-a pus în miscare, grecii habar n-au avut unde se afla Troia, asa ca au loc niste batalii cu câteva tarisoare nevinovate: Mysia si Teutrania, în încercarea lor de a se apropia de locul unde credeau ca ar fi Troia. Regele din Teutrania, Telefus este ranit de Ahile, iar grecii negasind-o pe Elena se întorc acasa.

Profetia spunea ca Telefus putea fi vindecat doar de cel care îi provocase rana, adica de Brad Pitt. Ducându-se la Brad si fiind vindecat de acesta, Telefus promite ca le va arata unde se afla Troia. Odiseu si Menelaus se duc la Peter O-Toole, pardon, la Priam, regele Troiei, cerând-o înapoi pe Elena precum si comoara furata de lacomul Paris (bine, nene, femeia nu-ti fuse de ajuns?).

Priam refuza sa-i dea înapoi omului bunurile si femeia mult iubita si uite asa razboiul poate începe. Timp de 9 ani grecii reusesc sa cucereasca teritoriile din jurul Troiei, pentru a-i slabi aprovizionarea cu hrana, distrugându-i astfel si economia.

Asaltul asupra Troiei (filmul Troy 2004)
Asaltul asupra Troiei (filmul Troy 2004)

Ahile se îndragosteste de Briseis (dupa ce-i casapeste întreaga familie – mama, ce vremuri!), o frumoasa printesa dintr-un asemenea teritoriu cucerit de greci (Lyrnesus). Fetelor, daca nu ati vazut fundul superb a lui Ahile, îl puteti vedea în toata splendoarea lui bronzata în filmul Troia, într-o scena de dragoste interzisa cardiacelor! Apoi, în diversele mini-batalii încep sa moara o groaza de eroi, de ambele parti: Hector, Penthesilea, Patrocle, Brad Pitt, Pelops etc.etc.etc

Troia Ahile si Briseis (Brad Pitt si Rose Byrne)
Troia Ahile si Briseis (Brad Pitt si Rose Byrne)

Vazând ca oamenii se cam plictiseau, ca razboiul se tot prelungeste si nimeni n-are chef sa cedeze, Ulise o roaga pe Atena sa-i dea o idee geniala pentru a pune capat razboiului. Atena îi da aceasta idee iar doua zi grecii construiesc Calul Troian, pe care-l vor oferi drept ofranda Troiei (iar producatorii filmului Troia îl vor oferi orasului Canakkale)

Calul troian din filmul Troy 2004
Calul troian din filmul Troy 2004

Flota greaca se retrage un pic mai încolo, Ulise si câtiva eroi se baga în burta calului, troienii chefuiesc întreaga noapte, Ulise iese si deschide portile (mai tineti minte proverbul “Sa nu accepti daruri de la greci?”), armata greaca face prapad, moare si Peter O-Toole, Cassandra este violata iar Diane Kruger, pardon, Elena cea iubareata se întoarce la Sparta (palpitant, nu?).

Dupa razboi, Polyxena, fata lui Priam, este sacrificata la mormântul lui Ahile, iar Astyanax, fiul lui Hector, este omorât, ca simbol al sfârsitului razboiului.

Enea, un print troian, reuseste sa scape în urma distrugerii Troiei (cititi Eneida lui Vergiliu) iar Ulise are chef sa halaiduiasca timp de mai multi ani, pe mai multe mari, în bratele mai multor femei, pâna se va întoarce acasa – vezi Odiseea lui Homer (sau filmul Odiseea, cu Armand Assante în rolul principal, productie fost Hallmark Channel, actualmente Diva Universal).

Turcia Troia alimentarea cu apa a cetatii
Turcia Troia alimentarea cu apa a orasului (un put foarte adânc)

Homer, Heinrich Schliemann si putina imaginatie

Daca n-ar fi existat un Homer care sa imortalizeze Troia în povestile sale despre regele Priam, Hector, Paris si frumoasa Elena si daca n-ar fi existat un Heinrich Schliemann care sa viseze înca din copilarie la descoperirea legendarei cetati si care, în disperarea lui de a gasi vreo comoara, a facut mai mult rau decat bine, distrugând toate constructiile ridicate pe timpul romanilor, poate ca nici în ziua de astazi n-am fi stiut de existenta ei si nimeni nu si-ar fi inchipuit ca sub acest deal urias s-ar afla o asemenea comoara arheologica.

Turcia Troia bouleuterion
Turcia Troia bouleuterion (aici se adunau alesii poporului)

Totusi, orice legenda are si un sambure de adevar în ea. Ce-ar fi daca legenda Atlantidei ar avea în ea un sâmbure de adevar? Zic si eu, ca sa ma aflu în treaba si sa va pun imaginatia la lucru. Dupa Potop, acum 12.000 de ani, omenirea si-a revenit destul de greu. Zeii plecasera si îi parasisera pe oameni, lasându-i sa se descurce singuri.

Turcia Troia urme ale civilizatiei romane
Turcia Troia urme ale civilizatiei romane

Dupa alte câteva mii de ani apar si primele orase: Ur, Ninive si prima civilizatie cunoscuta în istorie, civilizatia sumeriana. Peste o mie de ani apar si primele semne ale civilizatiei egiptene.

O parte din popoarele aflate între Tigru si Eufrat s-au raspândit spre vest, ajungând pe platoul din fata unui deal oarecare, la poalele caruia se întindea marea cea nesfârsita. “Ce spuneti, zice unul din acei fugari, construim pe dealul acesta o cetate?” “S-o numim Troia, dupa seful nostru, Troas!” spuse un altul, vrând sa se puna bine cu seful. Si uite asa a luat nastere Troia. Simplu, nu?

Acum câteva mii de ani, marea se întindea cât vedeai cu ochii în fata dealului Hissarlik. Astazi, marea se afla la 12 kilometri departare si se poate vedea la poalele dealului platoul nesfârsit unde ar fi trebuit sa se afle întinderea de apa.

Turcia Troia platoul unde odinioara se afla marea
Turcia Troia platoul unde odinioara se afla marea

Cu timpul, cucerind tot ce era în jurul ei, Troia devenise o cetate bogata si redutabila. In textele hitite era numita Wilusa, apoi grecii au numit-o Ilion, de la Wilion si, la sfârsit, romanii au numit-o Ilium, oras (re)construit pe timpul împaratului roman Augustus.

Din cele 9 orase suprapuse, distruse de-a lungul miilor de ani din varii motive, Troia number 7 se presupune a fi Troia descrisa de Homer în cartile sale, Iliada si Odiseea (daca nu le-ati citit, mai ales cei din generatia de dupa anul 1990, va rog sa va faceti timp sa le cititi, macar asa, ca chestie, pentru a va lauda în fata altora ca l-ati citit pe Homer).

Turcia Troia (din filmul Troy 2004)
Turcia Troia (din filmul Troy 2004)

Terminarea vizitei si coborârea interzisa cardiacilor spre statiunea Kucukkuyu

Am iesit din sit, lesinati de caldura dar si impresionati de miile de ani de istorie peste care au pasit timizi, timp de doua ore, si pasii nostri. Am iesit în drumul principal si dupa vreo ora am ajuns la intersectia cu Assos-ul (în partea dreapta), un alt sit arheologic important al Turciei, însa am luat-o înainte deoarece pâna la Pergam era destul de mers.

Pe partea stânga am înconjurat faimosul Munte Ida (vedeti mai multe pe Wikipedia sau cititi Iliada) si imediat a început urcarea serpentinelor cu pante de 13-15-17 grade din apropiere de Kucukkuyu. Cine are inima slaba, îi recomand sa nu sofeze pe acolo.

Coborând, au început sa apara vreo 3-4 popasuri, unde se poate opri masina si în timp ce calutii-putere se odihnesc dupa coborârea naravasa, puteti face niscaiva cumparaturi (nu recomand, datorita preturilor foarte mari; aceleasi produse le veti gasi mult mai ieftine în Kusadasi, Marmaris sau Canakkale) de la vânzatorii ambulanti de acolo sau puteti admira de la o înaltime ametitoare panorama extraordinara a statiunii Kucukkuyu.

Turcia panorama statiunii Kucukkuyu
Turcia panorama statiunii Kucukkuyu

Era ora 17:00 când ne-am apropiat de intersectia pentru orasul Bergama (facusem între timp si o pauza de masa, de vreo 30-40 de minute). Mai aveam câteva sute de metri pâna la intersectie si tocmai când ne era lumea mai draga si ne pregateam s-o luam la stânga, spre Bergama, auzim glasul lui Florione în walkie-talkie, punându-si în practica cea de-a 3-a fraza tip: “Bai, nu cred ca avem timp s-o vizitam si p-asta, eu zic sa mergem înainte!” 

Credeti ca l-am ascultat? Of course ca nu! Florinb nu s-a dat batut iar în episodul 3 al serialului “Turcia altfel 3 – Pergam”, va va povesti despre peripetiile (mari) prin care a trecut pentru a ajunge la acropola cocotata în vârf de munte, asemenea unui cuib de vulturi (apropo, ati citit romanul sau ati vazut filmul “Acolo unde se avânta vulturii”, cu Richard Burton si Clint Eastwood? – daca nu, vi-l recomand cu mare caldura).
Chiar asa ne-am avântat si noi spre acropola de la Pergam.

Cum se ajunge la Troia: de la Canakkale o luati spre Kusadasi. La vreo 20 de km de Canakkale, aveti un indicator la dreapta. De la acest indicator mai aveti cam 5 km de mers cu masina.

Program de vizitare:
Vara (1 Aprilie – 14 Noiembrie)
08.00 – 19.30 (ultima persoana intrata)
20.00 – închiderea sitului

Iarna (15 Noiembrie – 31 Martie)
08.00 – 16.30 (ultima persoana intrata)
17.00 – închiderea sitului

Cost bilet intrare: 15 TL de persoana. Copiii în vârsta de pâna la 12 ani (inclusiv; pot avea si câteva zile pâna la împlinirea vârstei de 13 ani) intra gratuit. Vor fi întrebati (în engleza) anul în care s-au nascut.

Parcarea este gratuita.

Related Articles

5 Comments

  1. Frumos scris, bine documentat, se vede ca este calatoria unor oameni pasionati…Probabil ca pentru unii aspectul ruinelor este dezamagitor dupa ce au vazut filmul, dar sunt convins ca vechea asezare antica merita vizitata…

  2. E fantastic blogul tau! Pe mine chiar ma ajuta enorm, pentru ca acum planuiesc o excursie pe acele meleaguri.
    Ma bucur ca mai sunt si altii dispusi sa mearga sa vada ‘pietre’ si sa se gandeasca la istoria locului nu la sezlongul de la all inclusive 🙂

    Multumim, multumim!

    1. Multumesc pentru atentionare. Era vorba de anul 2011, cand 1 euro era cam 2.3 lire.
      Am scos fraza “aproximativ 7 euro” pentru a nu crea ambiguitati.

      1. Super tot ce scri! Tocmai ce am venit dintr-un tur de 13 zile, iar cu ajutorul tau imi reimprospatez si reasez cele vazute si aflate. Multam fain!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker