Turcia altfel 11 – Didyma Oracolul lui Apollo

Am intrat pe niste stradute întortocheate, ne-am ratacit, un baietel de 9-10 ani s-a oferit sa ne arate drumul si brusc ne-am trezit într-un loc plin cu coloane darâmate, înconjurati de… arheologi germani.

Acestia au început sa râda, am râs si noi de încurcatura creata, apoi unul din ei ne-a scos de acolo si ne-a aratat o ulita pe care sa o urmam. Atât de bine am urmat-o, încât vreo 10 minute am tot dat ocol templului, pâna la casa de bilete.

Pentru a expune sanctuarul în vederea turismului, mai multe cladiri parasite din sec 18-19 d.Hr. au fost demolate, însa câteva din ele mai exista si astazi (în zona în care ne-a încurcat baietelul turc), astfel ca nu se pot face excavatii mai ample, pentru a descoperi cât mai multe din vestigiile sanctuarului.

De exemplu, în august 2011 arheologii germani au descoperit urmele unui teatru, însa nu se pot efectua excavatii în zona presupusa a fi a teatrului.

Toti turistii aflati în interior cautau cu disperare un loc racoros la umbra înaltelor ziduri, dar uite ca noi aterizasem aici taman la vremea amiezii, soarele aflându-se chiar deasupra templului. De-a lungul peretilor uriasi aveam doar un metru de umbra si era caraghios sa-i vezi pe toti lipiti de zidurile umbroase.

Bashca, din tunel au început sa se reverse capsoare blonde, ce vorbeau doar cu “davai”, “spasiba” si “harasho”, recunoscând câtiva din turistii rusi pe care-i întâlnisem la Priene si Milet.

Altii mai curajosi fotografiau de zor tot ceea ce se afla în cuprinsul templului, ignorand canicula, deoarece era musai ca voi, cei care cititi în acest moment acest articol, sa aveti parte de marturii pertinente de la fata locului.

Istoria Didymaionului

Acum sa încep partea de plictiseala, cu istoricul si descrierea Didymei: Didymaionul este unul din putinele si ciudate temple din lumea antica, deoarece este hypaethral, adica nu are acoperis.

Ciudat, nu? Daca am reusit sa va captez atentia, luati de cititi: cuvântul “didyma” înseamna “gemeni” si este asociat locului unde nabadaiosul Zeus a facut love cu muritoarea Leto. Din unirea iubaretului zeu cu frumoasa muritoare au rezultat gemenii Apollo si Artemis.

Asta înseamna ca Templul de la Didyma împreuna cu Templul Artemisei din Efes, reprezentau gemenii sacrosanti ai Anatoliei antice.

La Efes era doar sanctuar, la Didyma era si sanctuar dar si oracol, al doilea oracol de mare însemnatate din lumea antica, dupa oracolul de la Delphi, ambele oracole avându-l patron pe Apollo.

Ca sa nu va mai zapacesc, va spun ca “templu” si “sanctuar” nu înseamna acelasi lucru: sanctuarul este mai mare decât templul. In afara templului, are mai multe cladiri administrative ce tin de acesta.

Didymaionul este recunoscut ca fiind centrul de profetii din teritoriul înconjurator Miletului. Era vizitat în principal de catre locuitorii din Milet dar si de pelerini provenind din alte regiuni ale Egeei.

Este cea mai impresionanta structura independenta (adica se afla în afara unui oras) de pe coasta de vest a Anatoliei. Structura trebuia sa fie la origine doar un templu de sine statator, însa excavatiile recente au dovedit ca Didyma nu era doar resedinta oracolului ci era înconjurata de un mic sat ce continea cladirile preotilor, magazii, dar si un stadion de 197 metri lungime, cu sapte rânduri de tribune.

Era legat de orasul Milet printr-un “drum sacru” sau “cale sacra”, care avea o lungime de aproximativ 19 km.

Deoarece pustoaica virgina oracol i-a prezis lui Traian ca va fi mare si tare, drept recunostinta acesta a reconstruit acest drum stravechi, stricat pe alocuri, la sfârsitul sec I d.Hr., pavându-l cu piatra si marmura, taind de-a dreptul prin dealuri si vai, pentru a usura parcursul pelerinilor.

Templul a fost construit si reconstruit de mai multe ori, însa în istoria lui se cunosc doua mari etape:

Templul arhaic

Se presupune ca înainte de sosirea ionienilor (sec 10 î.Hr.) aici ar fi fost un centru de cult pre-grececesc clasic, cu un izvor si crâng sacru. Grecii ionieni l-au adoptat si l-au elenizat iar în sec 7 î.Hr. faima acestui oracol a ajuns pâna în Egipt.

Primul templu al lui Apollo era o cladire micuta, fara acoperis, construita în stil ionic în jurul anului 560 î.Hr. Cladirea includea în ea izvorul sacru si un Naiskos (un templu micut din marmura) 14m x 8m si o înaltime de 7 metri, având în mijloc o statuie din bronz a lui Apollo, construita de sculptorul grec Kanachos, templu finalizat în prima jumatate a secolului al 6-lea î.Hr.

Un al doilea templu, mai mare, construit în acelasi loc a fost distrus de persi la începutul secolului al 5-lea î.Hr. în timp ce se afla înca în constructie.

La fiecare patru ani aici avea loc festivalul Megala Didymeia, cu spectacole, jocuri sportive, procesiuni si concursuri muzicale dar si concursuri de teatru (însa, curios lucru, nu s-a gasit niciun teatru sau odeon în jurul sanctuarului, ci doar se presupune locul unde ar fi putut fi acesta).

Templul arhaic a fost distrus de persi în anul 494 î.Hr., în acelasi timp cu orasul Milet, dupa batalia de la Lade, iar statuia din bronz a lui Apollo si alte comori, au fost duse în Iran.

Templul arhaic era construit sub influenta vechiului Templu al Artemisei din Efes si al Templului Herei din insula Samos, avand 21 de coloane pe laterale, 7 coloane în fata si 9 coloane în spate.

In perioada arhaica, Didyma a fost guvernata de o casta preoteasca, cunoscuta sub numele de Branchidae, preoti care se doreau a fi pazitori ai templului, fiind super-puternici pâna la distrugerea templului din anul 494 î.Hr., atunci când au disparut din istorie.

Nu ei profeteau, ci o fata virgina. Doi preoti Branchidae preluau mesajul acesteia si-l transmiteau mai departe solicitantului.

Se mai stie de un faraon egiptean, Necho care a oferit daruri Didymei (deoarece a câstigat batalia de la Megiddo, din anul 608 î.Hr.) si de regele Lydiei, Cressus, care a trimis acelasi volum de daruri atât la Delphi cât si la Didyma, nefacând nicio deosebire, ca importanta, între ele.

Templul elenistic

Se cunosc putine lucruri despre activitatile de la Didyma în timpul secolelor 5 si 4 î.Hr., unde importanta templului a suferit un declin pronuntat, deoarece se pare ca izvorul sacru a avut chef sa sece.

Sanctuarul si încaperea oracolului au fost readuse la viata abia în anul 334 î.Hr., cu ocazia vizitei lui Alexandru Macedon, atunci când izvorul sacru a reaparut sau a fost redescoperit, dupa ce secase sau fusese astupat de ruine.

În urmatoarele decenii, Seleucos Nicator (general al lui Alexandru Macedon; Seleucos a fost cel care a pus bazele imperiului seleucid) a înfrumusetat sanctuarul si a coordonat constructia noului templu elenistic al lui Apollo.

Sanctuarul a crescut în bogatie si faima iar lucrarile au continuat în urmatorii 200 de ani.

Alexandru Macedon a oferit o subscriptie pentru refacerea templului, cu mult mai maret si mai glorios decat cel original, asa ca preotii Didymei au declarat ca Alexandru este fiul lui Zeus, o smecherie profitabila, nu-i asa?

Dupa Templul Artemisei din Efes si Templul Herei din insula Samos, templul oracol de la Didyma era a treia cea mai mare constructie religioasa din lumea antica.

Alta varianta spune ca ar fi fost al patrulea cel mai mare sanctuar din lumea greaca, dupa Templul Zeitei Artemis din Efes, Heraionul din Samos si Olympieionul din Sicilia, fiind construit pentru a rivaliza cu Artemisionul, având cu aproximatie aceleasi dimensiuni.

Acest nou templu era ridicat pe un podium format din 7 trepte (120m x 60m), pe toate cele patru laturi si avea dimensiunile de 109 metri lungime si 51 metri latime, înconjurat de clasica “padure” de coloane cu o înaltime de 19 metri fiecare (în total erau 120 de coloane).

Gorgone, grifoni si tauri

Noul templu consta din pronaos, care avea 20 de coloane, camerele oracolului si “adyton” (o curte în aer liber), o încapere dreptunghiulara, cu dimensiunile de 45m x 29m si 25 metri înaltime, încapere înconjurata cu o friza ce reprezenta grifoni (monstru înaripat cu trup de leu, cap si aripi de vultur, consacrat zeului Apollo).

Cine profetea la Didyma – o pustoaica virgina

Tot acum se sculpteaza în marmura mai multe capete ale Gorgonelor (cele trei surori care aveau parul format din serpi vii; doua erau nemuritoare iar cealalta, Medusa, era muritoare, fiind doborata de Tezeu), capete pe care le gasiti în pliantele turistice ale Turciei dar si la Basilica Cisterna din Istanbul, unde, în subteran, gasiti doua Gorgone, una cu capul întors, cealalta cu capul aplecat.

Aceste Gorgone ar fi trebuit sa pazeasca templul de rele si sa-i sperie pe cei care ar fi dorit raul templului si al preotilor (le puteti vedea în fotografia cu reconstituirea, în friza a doua, de sus).

La acoperisul plat al templului se putea ajunge prin intermediul unor scari. Intre pronaos si camera oracolului se afla o usa falsa, care sporea misterul. Oracolul (o fata) bolborosea în camera ei, în timp ce persoana care ceruse interpretarea statea în pronaos.

In adyton se intra prin cele doua pasaje aflate în panta, de 20 metri lungime, alunecoase. In interiorul adyton-ului se afla naiskos-ul, un templu micut, rectangular, care adapostea statuia din bronz a lui Apollo.

Inspirata de aburii izvorului subteran, pustoaica virgina primea oracolul de la zeu, însa nu se cunoaste exact modul în care era transmis acest mesaj.

Se pare ca anticamera era folosita pentru a primi mesajul, sau profetesa se afla în spatele statuii de cult iar celor care cereau oracolul li se permitea sa coboare prin unul din cele doua pasaje în încaperea adyton-ului.

Alta varianta spune ca mesajul oracoului era preluat de doi preoti alesi pe viata, care transmiteau mesajul mai departe, altor preoti cu rang mai mic.

Camera oracolului s-ar fi putut afla de asemenea în alta cladire, unde profetesele concepeau mesajul în versuri, scris pe papirus sau pergament, mesaj care era apoi înmânat celui care îl solicita.

Statuia de cult a fost adusa înapoi de la Ecbatana (capitala legendara a vechiului imperiu persan pana la Cyrus cel Mare) si repusa la locul ei în templu, în naiskos, în anul 301 î.Hr., tot de Seleucos I.

Noul templu era mult mai maret decât prima varianta iar arhitectii care au lucrat la el au fost aceiasi care au participat la ridicarea Templului Artemisei din Efes (arhitectii Paionios din Efes si Daphnis din Milet).

Tot neterminat a ramas pâna în sec 4 d.Hr., când crestinismul a pus capat destinatiei oraculare. La excavarile efectuate, s-au gasit mai multe inscriptii cu calcule, unde se preciza ca numai o coloana a costat 40.000 de drahme (un muncitor era platit cu 2 drahme pe zi).

Sfârsitul Didymaionului si câteva încercari de resuscitare

Templul nu a fost finalizat niciodata, din cauza problemelor financiare dar si din cauza pradatorilor. În anul 278 î.Hr. sanctuarul a suferit de pe urma raidurilor efectuate de gali, dar lucrarile de constructie la templu a fost reluate în curând.

In anul 70 î.Hr. sanctuarul a fost pradat de piratii din Cilicia (o regiune de langa Antalya) iar lucrul la templu s-a oprit. Piratii nu au distrus templul ci doar l-au jefuit (flota piratilor a fost distrusa ulterior de Pompei).

Sanctuarul a continuat sa functioneze iar în anul 100 d.Hr. împaratul Traian a comandat pavarea din nou a drumului sacru, care ducea din Milet pana la sanctuar.

Mai multi împarati romani au incercat sa finalizeze templul în secolele 1 d.Hr. si 4 d.Hr., însa fara prea mare succes.

Chiar si în starea sa neterminata, Templul lui Apollo de la Didyma a fost considerat ca fiind unul dintre cele mai mari temple ale lumii elenistice, comparabile cu Templul Artemisei din Efes sau Heraionul (Templul Herei) din insula Samos.

George Bean (un arheolog englez) subliniaza în “Aegean Turkey” ca Templul lui Apollo “serveste ca un memento care arata ca vastitatea în arhitectura nu a fost doar monopolul romanilor”.

A fost un templu neobisnuit, nu numai din cauza dimensiunilor sale uriase, dar si pentru anticamera sa cu doua coloane corintice si cele doua tuneluri care duceau spre adyton, anticamera servind probabil ca un fel de birou (oficiu) al oracolului, unde profetiile erau scrise si livrate solicitantilor.

Suetonius precizeaza ca însusi Caligula a intentionat sa finalizeze somptuosul templu iar Pausanius scria mai târziu ca în vremea sa templul nu era finalizat. Incepând cu secolul 3 d.Hr., crestinismul s-a stabilit bine mersi în zona Miletului iar sanctuarul de la Didyma a cazut în desuetudine.

In anul 262 d.Hr. Templul lui Apollo, în ciuda a cinci secole de functionare a serviciului oracular, a fost transformat într-o fortareata împotriva gotilor invadatori, care au atacat si jefuit toate orasele ioniene.

Cand s-a aflat ca Templul Artemisei din Efes a fost distrus de goti, templul de la Didyma a fost fortificat cu un zid înconjurator si astfel a scapat distrugerii.

Se spune ca în momentul în care aparatorii sanctuarului au ramas fara apa potabila, izvorul sacru a izvorât din nou, salvându-i pe aparatori de la moartea prin însetare.

Insa faimosul sau oracol a fost redus la tacere odata cu edictul emis de împaratul Theodosius în anul 391 d.Hr.. Acolo unde persii, galii, piratii din Cilicia si gotii au dat gres, a reusit crestinismul, cel mai mare distrugator al artefactelor antichitatii.

Templul a fost închis pentru totdeauna iar în curtea sa interioara crestinii din Milet au construit o basilica, darâmata ulterior de un cutremur. In locul ei, în sec 9 d.Hr. a fost ridicata o alta biserica.

Camera oracolului, folosita drept magazie, a fost distrusa de un incendiu în sec 10 d.Hr. iar templul a fost abandonat.

In 1446, un calator italian (Ciriaco di Ancona), raporta faptul ca templul se afla înca în picioare, însa puternicul cutremur din anul 1493 l-a pus la pamânt pentru totdeauna, din el ramânând în picioare doar trei coloane, ce pot fi vazute si astazi.

Dupa cucerirea turcilor selgiucizi, s-a înfiintat un mic satuc numit Akkoi, alaturi de satul grec Ieronda (fostul Didyma/Hieron), ai carui locuitori au fost deportati în anul 1923, în urma schimbului de locuitori dintre Grecia si Turcia.

In sec 18 d.Hr., London Society of Dilletanti si-a trimis aici mai multi emisari pentru a studia locul, iar primele excavari au avut loc de-a lungul secolului 19 d Hr. de catre arheologii englezi si francezi, apoi, în anii 1937 si 1962 lucrarile au fost preluate în intregime de arheologii germani.

Acestia au cumparat o moara de vânt pe care au darâmat-o ulterior, deoarece aceasta bloca partea de est a sanctuarului, fiind construita chiar pe ruinele templului.

Drumul sacru

Sanctuarul de la Didyma era conectat la mare prin portul Panormos, aflat la 2 km de Didyma, iar cu orasul Milet prin “drumul sacru”, ce avea o lungime de 19 km.

Acest drum pornea de la Delphinionul din Milet si cobora spre sud-est, pe coasta portului Panormos pâna în sud-estul Didymei, la trei sute de metri de templu, acolo unde începea spatiul sacru al sanctuarului.

Din acest punct, drumul era întrerupt de o intrare monumentala cu arce, apoi continua pâna în apropierea templului.

Din acest drum sacru au fost excavate mai multe portiuni, descoperindu-se faptul ca erau pavate cu dale de marmura de 5-7 cm grosime, flancate din loc în loc cu statui reprezentând lei, sfincsi, regi, preoti si sarcofage ale familei de preoti Branchidae (mai multe statui, excavate în 1858, au fost duse la British Museum).

Oricum, ca încheiere, în varietatea si complexitatea spatiilor sale interioare, sanctuarul de la Didyma este unic. Insa este exceptional dintr-un alt motiv: în anul 1979, s-au descoperit mai multe linii fine (0,5 mm) incizate în zidurile curtii interioare.

 Aceste incizii reprezentau planul final al templului, daltuite cu precizie milimetrica în suprafata de marmura, pentru a servi drept ghid, de-a lungul mai multor vieti, arhitectilor care ar fi trebuit sa continue constructia.

Inciziile au supravietuit deoarece templul nu a fost terminat niciodata iar blocurile de marmura din curtea interioara nu au primit niciodata lustruirea finala.

Plecarea spre Marmaris si excelentele drumuri turcesti

De la Didyma urma sa ajungem în sfârsit, în Paradis, adica la Marmaris, conducând lesinati de placere pe drumurile expres, impecabile, urmarind de-a lungul traseului, cu invidie, muncitorii si excavatoarele turcesti care muscau cu pofta din munte, lucrând de zor la construirea acestor drumuri.

Lucru pe care noi nu o sa-l vedem în veci în România, caci de clica aceasta de puscariabili aflata la putere nu avem prea multe sanse sa scapam, nici noi si nici urmatoarele doua generatii, cam 40 de ani de acum încolo. Oricum, România, în general, nu mai are nicio sansa…

Observatie: articolul de mai sus reprezinta un articol original referitor la Sanctuarul de la Didyma – orasul Didim, Turcia si nu veti mai gasi un astfel de articol pe site-urile românesti.

Mi-a luat destul timp sa-l scriu, asa ca daca doriti sa copiati parti din acesta nu cred ca moare nimeni daca include în articolul lui un link catre acest articol. Altfel, se numeste furt intelectual. Multumesc pentru întelegere.

Statiunea Didim, o frumoasa destinatie de vacanta din Turcia, s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani datorita resorturilor care atrag ca un magnet turistii englezi, în special.

Turistii români au început sa aprecieze si ei statiunea, asa ca din ce în ce mai multi turisti poposesc aici, cu masina personala (aprox. 1350 km de la Bucuresti), autocarul sau avionul (o ora si jumatate cu charterele, pana la Kusadasi, si apoi transfer gratuit pâna la hotel), atrasi de marea de un albastru ireal si plajele naturale de nisip ale Didimului dar si de facilitatile all-inclusive oferite de resorturi.

Pentru a ajunge aici cu avionul, se alege aeroportul din Bodrum (2 ore cu microbuzul pâna la Altinkum) sau aeroportul din Dalaman (3 ore cu microbuzul).

Cum se ajunge la Didim fara masina personala: excursia de o zi Priene – Milet – Didyma, luata la o agentie de turism din Kusadasi (cel mai confortabil) sau dolmus (microbuz).

Pentru a ajunge la Kusadasi cu avionul, cel mai apropiat aeroport este cel din Bodrum insa se poate folosi si Adnan Menderes Airport din Izmir, care deserveste si statiunea Kusadasi.

Localizarea templului lui Apollo: la intrarea în statiunea estivala Didim, venind dinspre Kusadasi sau Soke.

Bilet intrare: adulti 5 TL (2014); copiii sub 14 ani intra gratis

Program vizitare:
– aprilie octombrie 08:00 – 19:00 (ultima intrare la ora 18:30)
– noiembrie – martie 08:30 – 17:30 (ultima intrare la ora 17:00)

Coordonate GPS:  37°23’06”N 27°15’23”E

Surse folosite:
Cartea: “Joseph Fontenrose – Didyma Apollo’s Oracle, Cult and Companions” (cea mai importanta sursa)
Carte cumparata la Milet: “Milet, Priene si Didyma”
http://www.forumancientcoins.com/historia/turkey/didyma.htm
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/artifact?name=Didyma&object=Site
http://penelope.uchicago.edu/~grout/encyclopaedia_romana/greece/paganism/didyma.html
http://www.sailingissues.com/turkey/didyma-sailing-holidays.html
http://www.ancient.eu.com/article/640/