Biserica din Densus – loc misterios

Un tur de forta

Ca de obicei, grupul nostru de calatori prin tara sau aiurea, îsi planificase din timp traseul mini-vacantei de 1 Mai. Era unul din cele mai elaborate trasee, având în vedere ca urma sa calatorim timp de patru zile (ulterior, cele patru zile s-au transformat în trei), într-o goana nebuna dupa obiective de vizitat). Tintele principale erau: Pestera Polovragi, Mânastirea Horezu, Targu-Jiu, Hunedoara, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Deva si Sibiu.

Insa, pe masura ce parcurgeam tintele propuse, traseul s-a modificat, incluzând Alba-Iulia, Medias si… Sighisoara, Sibiul lasându-l pentru alta data.

Poposisem o noapte în Hateg si eram morti de oboseala. Fusese o zi plina de vizitat: vizitasem Pestera Polovragi, Mânastirea Horezu, Targu-Jiu si Valea Jiului. Pentru cine este interesat, excursia am împartit-o pe etape, aici: Un tur de forta 1-3 mai.

Pentru refacere, ne asteptau tuica de Razvad si berile din lazile frigorifice. A doua zi, speriati de numarul obiectivelor pe care urma sa le vizitam dar si de faptul ca timpul era destul de limitat, am hotarât sa tinem drum întins catre Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Biserica din Densus: un obiectiv neplanificat

Totusi, n-as fi vrut sa ratez Biserica din Densus, abatându-ne de la traseul stabilit initial, având în vedere formatia mea de “ciudat”, creata în cei sapte ani de nebunie, cand am citit si experimentat tot felul de carti din diverse domenii (paranormal, misticism, yoga, parapsihologie, religie, spiritism etc.)

Am iesit din Hateg si am renuntat sa vizitam rezervatia de zimbri, în mintea noastra fiind doar drumul foarte lung de parcurs în acea zi, drum care ducea la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, apoi la Castelul Huniazilor, din Hunedoara si pe urma la Cetatea Deva, cocotata pe un deal, inexpugnabila (nu a fost cucerita niciodata!).

Trecusera cam 10-15 de minute de când parasisem Hategul. Renault-ul lui Florione se afla în fata, cu GPS-ul, eu la mijloc cu Matizul iar Mihai cu Dacia Supernova în spate.

Brusc a aparut în partea dreapta indicatorul: “Densus 4 km” si din instinct am luat-o la dreapta, desi toti eram hotarâti sa mergem înainte. In spatele meu, Mihai a ezitat apoi a luat-o dupa Florione. “Ce faci?” ma întreba nevasta-mea. “Nimic. O iau spre Densus!”, i-am raspuns, foarte calm.

Hop si telefonul:
– Ai gresit drumul! Sarmizegetusa se afla în fata!
– N-am gresit nimic! Trec si pe la Densus. Luati-o înainte, va prind din urma.
– Ce naiba mai e si Densusul asta? aud în telefon, însa întrebarea nu-mi era adresata. Sa nu întârziati prea mult! mai adauga Florione. Va steptam la Sarmizegetusa!

Am lasat în urma câteva case iar în fata s-a asternut faimosul drum care-mi place de când lumea. Stiti voi, ala cu Ferrari-ul si cu blonda în dreapta, cu salul fluturându-i în vânt (o fi dintr-un film cu Mastroianni si Anita Ekberg?). Posibil… Sau dintr-un film cu James Dean si Elisabeth Taylor? Iarasi posibil… Adaug vorbele bardului Adrian Paunescu: “Nu tinta este importanta ci drumul este important; tinta este cuprinsa în drum.” Citatul îl gasiti pe unul din cele trei discuri vinil, originale, ale Cenaclului Flacara.

Câteva peripetii pâna ce ajungem la biserica

In fine, sa revenim la oile noastre: drum bun, îngust, cu suisuri si coborâsuri line, doi-trei copaci, o casa ici-colo. Matizul se legana ca un elefant, ba la dreapta, ba la stânga.

Iar suna telefonul:
– Asteptati-ne! Venim si noi!

Dintr-o data, aparu un monstru urias, care ne bloca calea: un tractor. Drumul fiind îngust, apare si dilema: cine cedeaza primul? Matizul sau tractorul?

Ma hotarasc sa aplic forta Micului Gigant si apas pe butonul pentru Transformers: piticul meu se ridica la 20 metri înaltime, pe suspensiile MacPherson si se umfla ca un balon, pentru a parea mai mare si mai puternic. Imi pregatesc fazerele, în eventualitatea ca voi fi nevoit sa folosesc razele laser.

Insa se stie ca inteligenta învinge întotdeauna forta bruta. Tractoristul ma priveste cu mila, îsi da seama ca n-am nicio sansa în fata noroiului de alaturi si trage pe dreapta, în plin noroi, lasându-l pe Micul Gigant sa treaca în siguranta. Suna telefonul:

– Pe unde sunteti? striga Florione.
– Veniti mai repede! îi strig si eu în telefon. Drumul a fost blocat de un tractor. Acum problema s-a rezolvat.

Imediat ce tractoristul s-a dat la o parte, apare o alta dilema: drumul se… bifurca. “Pisici!”, zice nevasta-mea. “Pe unde o luam? La dreapta sau la stânga?” Scot capul pe fereastra si vad în departare celelalte doua masini. Nu apuc sa deschid gura, ca tractoristul, ghicindu-mi dilema, îmi spune: “La stânga!”

Intre timp, ne ajunge grupul din urma. O luam la stânga, apare un fost CAP, apoi o luam la dreapta, trecem pe lânga bustul lui Ovid Densusianu (în fata bisericii, în parcare, se afla si bustul lui Nicolae Densusianu), apoi iar la stânga si printre plopii înalti apare vârful tuguiat si ciudat al bisericii.

Parintele Alexandru Gherghel

Poposim în parcarea din fata salasului de cult si avem norocul sa-l vedem pe parintele care slujeste aici si care tocmai vroia sa se urce într-o Dacie combi, prapadita. Când ne-a vazut, a ezitat putin, apoi a iesit din masina si s-a îndreptat spre noi.

– Buna dimineata! Unde platim? am întrebat.
– Ce sa platiti? întreba dumnealui.
– Taxa de vizitare!
– Nu se plateste intrarea în Casa Domnului. Adevarul este ca cei de la Cultura au vrut sa impuna o taxa, însa eu m-am opus. Primim destui bani din donatii.

Intram în curtea bisericii si înca de la intrare apar primele lespezi, întregi sau sparte, cu inscriptii latine, luate de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

In timp ce ne îndreptam spre biserica, parintele Alexandru Gherghel, cu o barba mare, alba, ne explica câte ceva despre istoria lacasului de cult, cu glas puternic, apasat, în care i se citeste si blândetea dar si rabdarea de a spune acelasi lucru zecilor de turisti care ajung zilnic aici. Si, mai ales, are rabdarea sa raspunda la toate stupizeniile noastre – vrajitori si vrajitoare, celti, daci, preotese etc.

Misterioasa Biserica din Densus

In continuare, ma voi folosi de Wikipedia si de site-ul CrestinOrtodox pentru a aduce mai multe lamuriri, inserând si comentariile mele.

Biserica “Sfântul Nicolae” din Densus, o localitate din tara Hategului, este una din cele mai vechi biserici din România în care serviciul liturgic se desfasoara neîntrerupt pâna în prezent. Multi spun ca ar fi cea mai veche biserica din România, dar nu este adevarat. Poate este cea mai veche biserica de rit bizantin.

Edificiul a fost ridicat în secolul al XIII-lea în stil romanic, pe ruinele unei constructii din antichitate (sec. IV). În sec. XIV-XV au fost adaugate câteva încaperi anexe pe latura sudica. Totusi, nimeni nu poate spune cu certitudine când a fost ridicata.

Biserica din Densus – este construita din diverse elemente arhitectonice luate de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Istoricii au pareri împartite:
– unii spun ca ar fi fost ridicata pe ruinele unui edificiu pre-crestin din Dacia
– altii cred ca a fost ridicata pe fundatia unui templu închinat zeului Marte
– multi spun ca biserica a fost mai întâi un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci (Aron Densusianu scria la 1864 ca turnul bisericii asezat pe pilastri este de fapt hornul de evacuare a fumului de la arderea ofrandelor)
– Nicolae Iorga o plaseaza în secolul al XVI-lea
– istoricul de arta Vataseanu crede ca ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
– marele istoric Theodor Mommsen considera ca avem de-a face cu o biserica paleocrestina
– teoria parintelui Alexandru, ghidul nostru: lacasul dateaza din secolul X.

Biserica are o lungime de 30 de metri, latimea de 8 metri, înaltimea de 18 metri si un spatiu interior de 15 metri patrati.

Cum s-a furat en-gros de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Zidurile au fost construite din caramizi cu inscriptii romane, pietre fasonate, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmura, coloane si statui luate din Sarmizegetusa Ulpia Traiana si are o înfatisare foarte ciudata, un aspect straniu care denota nedumerire, uimire si curiozitate.

Si cimitirul care împrejmuieste biserica este plin de pietre sau blocuri de piatra cu inscriptii de pe vremea romanilor, toate acestea fiind aduse tot de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Câteva elemente de constructie mai ciudate

Pronaosul, de forma literei L, este descoperit, strajuit de patru stâlpi grosi, îmbracati în pietre funerare. Masa Altarului este realizata tot dintr-o piatra funerara, de pe care au fost sterse literele. Deasupra se afla doi lei care stau cu spatele unul la altul.

Naosul este strapuns de un turn, în jurul caruia se afla un spatiu îngust acoperit cu o bolta de sprijin iar la est se afla o absida semicirculara.

In biserica se afla 8 altare romane, închinate zeilor, din sec II-III, unele având inscriptii în limba latina.

Acoperisul întregii constructii este din placi de piatra. Privit din lateral, are forma unui porumbel. Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, a fost datata în secolul al XV-lea iar mesterul care a realizat-o si-a lasat o semnatura simpla: Stefan.

Pe unul dintre stâlpi este reprezentat Pruncul Isus îmbracat în costum popular românesc, tinut în brate de Fecioara Maria. Din pacate, multe picturi au fost distruse de reformisti în perioada Evului Mediu (sfintilor din picturi li s-au scos ochii cu o daltita – nebunia calvinilor crestini dar si a turcilor). Tot pe Wikipedia gasiti multe fotografii de interior.

In urma cu câtiva ani, cu sprijinul ambasadorului SUA la Bucuresti de pe atunci, Michael Guest, biserica a primit o donatie de 20.000 de dolari din partea statului american, bani care au fost folositi la refacerea unei mari parti din pictura (totusi, cu toti acesti bani, sfintii au ramas în continuare cu ochii scosi).

Ce spun istoricii si specialistii

Specialistii spun ca Biserica din Densus ar putea fi o copie a Bisericii San-Nicoara din Curtea de Arges, din care s-au mai pastrat doar niste ruine.

Lacasul a fost folosit ca biserica de catre românii care au îmbratisat calvinismul, iar dupa unirea românilor transilvaneni cu Biserica Romei a devenit biserica greco-catolica.

In 1948 odata cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, lacasul a fost trecut de autoritatile comuniste în folosinta Bisericii Ortodoxe Române.

Din 1991 se afla pe lista monumentelor propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO.

Nicolae Iorga a numit biserica “fara pereche în toata românimea”.

George Calinescu spunea despre aceasta ca este “o biserica bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care sustin îngusta turla e o stela romana purtând numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa în umbra, abia luminata de câteva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furata de genii nocturne”.

Sederea noastra aici, scurta, planificata la câteva minute, s-a prelungit pâna la o ora. Ne-am plimbat prin interiorul ei (interiorul este micut), apoi am iesit si am facut înconjurul ei, am stat la taclale cu parintele, am citit inscriptiile din latina si numele românesti terminate în “esti”, aflate pe crucile mormintelor contemporane (Ionesti, Petresti, Radulesti, Maicanesti, Alexandresti, Zabulesti etc.).

Am fotografiat tot ce-am putut si ne-am tras o fotografie de grup. S-a dus graba si goana noastra dupa obiective turistice, timpul s-a oprit pe loc, sau poate vocea si figura blânda a parintelui ne-a tintuit acolo, pentru a savura o secunda a Timpului si pentru a ne încarca cu energie spirituala.

Apoi, înainte de plecare, parintele Alexandru ne-a strâns în jurul sau: “Si acum sa va miruiesc!”

Surse folosite:
Wikipedia

CrestinOrtodox – Biserica Sf Nicolae din Densus

Coordonate GPS: 45°34′49″N  22°47′26″E

Cum se ajunge la Biserica din Densus: de la Hateg mergeti spre Caransebes. La iesirea din Hateg, peste 6 kilometri se face o deviere la dreapta spre comuna Densus.

Cazare în Tara Hategului: aveti foarte multe obiective turistice si istorice de vizitat pe un cerc cu o raza de doar 30 km (Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Biserica din Densus, Zimbraria de la Hateg, Castelul Huniazilor de la Hunedoara, Cetatea Devei, Statiunea Geoagiu-Bai etc).