Turcia altfel 27 – Istanbul 10 – Haremul

(timp citire: 10 minute)

Definirea haremului

Sensul literal al cuvântului harem în limba araba este acela de “loc sfânt în care nu li se permite tuturor sa intre”. In societatea musulmana, haremul este o notiune care defineste viata familiala intima.

In traditia otomana, cuvântul “harem” era folosit cu doua sensuri diferite. Primul înteles era acela de “harem al sultanului“, anume familia sa. Al doilea înteles se referea la spatiul în care-si ducea traiul familia sultanului.

Intrarea în harem

In general, Haremul este o îmbârligatura de cladiri si cladirute, holuri si holisoare, camere si camarute, în care te poti pierde de-a binelea daca nu-i urmezi pe ceilalti turisti aflati în preajma ta. Eu am reusit sa ma pierd de doua ori de grupul meu, obsedat fiind de fotografierea a cât mai multor detalii.

In babilonia aceasta de cladiri voi încerca sa fac putina ordine, asa cum am facut si la articolul referitor la Palatul Topkapi.

Pentru a vizita haremul trebuie sa platiti separat. Ca si grecii, turcii sunt maestri în a stoarce bani de la turisti. Noi am cumparat din timp biletele (25 lire turcesti de persoana) asa ca nu am mai stat la coada. Le-am aratat la intrare, am pasit înauntru si ne-am crucit: un labirint în toata regula!

Noroc cu sagetile lipite pe ziduri care ne indicau traseul de urmat. Daca cumva te fura peisajul si ramâneai cu privirea atintita asupra faiantei de Iznik sau a vitraliilor superbe, dupa ce-ti reveneai îti trebuiau câteva secunde bune pentru a te dumiri pe unde te afli si sa cauti disperat din ochi sageata salvatoare. Daca nu, te luai dupa suvoiul turistilor.

Mai adaug si faptul ca, spre deosebire de Palatul Topkapi, în Harem fotografiatul este permis în interior.

Componenta haremului

Haremul ocupa o suprafata foarte mare în cadrul Palatului Topkapi. Constructia sa a început în anul 1578 si a continuat pâna în prima jumatate a secolului al 19-lea, fiecare sultan dorind sa adauge câte ceva la Harem.

Deoarece aceste adaugari s-au facut în diverse perioade, arhitectura cladirilor, camerelor si decoratiunilor sunt diferite unele fata de altele. Pentru linistea dumneavoastra si pentru va pune imaginatia la lucru, va spun ca Haremul are aproximativ 400 de încaperi…

In prezent, intrarea în Harem se face prin Poarta Carelor (trasurilor), construita pe vremea sultanului Murat al III-lea (1574-1595). De la aceasta poarta pâna la intrarea propriu-zisa în Harem se merge printr-o curte lunga si îngusta.

De-a lungul acestei curti lungi si înguste, se afla de o parte si de alta:

• Camera Sifonierelor
• Holul Fântânii pentru spalarea rituala
• Turnul Justitiei
• camerele contabilului sef si cele ale sistentului eunucilor negri
• poarta scolii de muzica
• moscheea eunucilor negri
• dormitoarele si baracile eunucilor negri
• apartamentul eunucului sef negru.

Intram în Camera Sifonierelor si ramânem siderati în fata maiestriei mesterilor faiantari de Iznik, care au pictat motive florale pe placile de faianta si numele celor zece însotitori ai Profetului Mohamed înscrise în medalioane aurite.

Apoi intram pe Poarta scolii de muzica, care da într-un drum îngust în urcus, pe aici facându-si intrarea sultanul, dupa ceremonia de purtare a spadei, ceremonie care avea loc în Moscheea Eyup.

Turnul Justitiei are o înaltime considerabila si este dispus pe doua nivele. In Moscheea Mica a eunucilor negri intri printr-o poarta ce da în alt hol îngust spre Poarta Scolii de Muzica.

Tot din moschee, o alta usa duce spre Scoala Calfelor, acolo unde erau instruite si educate concubinele. Tot de la moschee se pleaca spre dormitoarele si baracile eunucilor negri.

Eunucii negri si haremul

Cladirea dormitoarelor este impozanta, are patru etaje si la fiecare etaj, conform rangului, dormeau eunucii de categoria a doua, pajii regali si noii recruti.

Datoriile acestor eunuci negri care ocupau aceste dormitoare erau:

• închiderea si deschiderea usilor haremului pe timpul noptii si dimineata
• pazirea portilor
• oprirea persoanelor neautorizate
• însotirea trasurilor.

Vis-a-vis de aceste dormitoare se afla apartamentul sefului eunucilor negri, care era administratorul principal al haremului. De altfel, usa principala de intrare în harem se afla chiar lânga apartamentul sefului eunucilor negri.

Usa principala dadea într-un pasaj privat tapetat cu oglinzi, pasaj în care eunucii faceau de garda non stop. Pasajul ducea spre Calea de Aur (pe aici pasea doar sultanul), Curtea reginei mama (Valide Sultan – mama sultanului aflat la putere) si catre Curtea consoartelor sultanului.

Apartamentul reginei-mama si cel imperial

Din Curtea reginei-mama se trecea în apartamentele Primei Sotii a sultanului iar din apartamentul imperial se putea ajunge la camerele printilor (printii minori locuiau cu mamele lor în Harem). Mentionez si faptul ca în secolele 16-17 atât femeile cât si barbatii din familia imperiala foloseau în mod egal titlul de “sultan”.

Din apartamentele reginei mama, printr-un coridor îngust, se intra în apartamentul imperial (numit si Sofaua Imperiala) camera cea mai importanta în care sultanul sedea pe un divan urmarind consoartele, alegând din priviri norocoasa cu care sa-si împarta noaptea.

In spatele apartamentului imperial se aflau baile sultanului si ale reginei-mama, cu fântâni si cazi din marmura, bai alcatuite dupa cum bine stiti din cele trei camere: caldarium, tepidarium si frigidarium (vezi Turcia altfel 10 – Milet (2)).

Apartamentul imperial dispunea de o usa secreta care permitea trecerea în siguranta a sultanului. In traditia otomana se obisnuia concubinajul alaturi de sclave, concomitent cu mariajul legal pentru reproducere.

Sclave, odalisce, concubine si sotii

Sclavia concubinajului presupunea folosirea sclavelor femei pentru reproducere. Fetele provenite din relatiile cu sclavele concubine) nu erau recunoscute pentru mostenire, spre deosebire de cele provenite din relatiile cu sotiile legale.

De altfel, între sotiile si concubinele din Harem exista întotdeauna competitie iar puterea femeilor din Harem era direct exercitata de pozitiile pe care le ocupau în cadul familiei.

Majoritatea fetelor erau din Georgia, Abhazia si Nordul Caucazului. De obicei erau cumparate din târgurile de sclavi, asta dupa ce fusesera rapite sau chiar vândute de proprii parinti.

Multe familii din Georgia si Nordul Caucazului îsi încurajau fiicele sa devina concubine prin intermediul sclaviei, promitându-le o viata confortabila.

Când intrau pentru prima oara în Harem toate femeile purtau denumirea de odalisce (femei de curte), îndeplinind rolul de servitoare în harem. Odaliscele nu erau imediat prezentate sultanului ci doar acelea de o extraordinara frumusete si talent erau pregatite pentru acest pas.

Fecioarele erau învatate sa-si asume cultura islamica în totalitate, multe din ele nici nu apucau sa-l vada vreodata pe Sultan, devenind servitoare pentru acoperirea necesitatilor zilnice ale functionarii haremului, cele mai bune dintre ele ocupând apoi functii administrative.

Cele mai dotate si talentate si care trebuiau oferite sultanului treceau printr-un sir lung de pregatiri, prin ceremonia numita “hamam”, pentru a arata si a se comporta perfect în fata acestuia.

De regula, obligatia lor era aceea de a învata sa cânte, de a vorbi mestesugit sau de a recita poezii, totodata fiind initiate în arta erotica.

Valoarea unei femei în harem depindea de fertilitatea acesteia, de capacitatea ei de a da nastere unui copil. Cea care se apropia mai mult de sultan, cazându-i în gratii, era numita “gozde”.

Daca una din aceste gozde dadea nastere unui baiat, îi erau alocate un apartament privat si devenea conducatoarea sotiilor. Mama mostenitorului tronului era numita “haseki” (sotia oficiala a sultanului).

Eunucii albi si eunucii negri

In ceea ce priveste eunucii, acestia erau prizonieri de razboi sau sclavi castrati înainte de pubertate, putând fi albi sau negri. Diferenta dintre ei se datora faptului ca eunucilor negri li se taiau testicolele iar celor albi li se taia penisul.

Eunucii albi proveneau din Georgia sau Armenia sau erau prizonieri de razboi adusi din teritoriile ungare, slavone sau germane. Eunucii negri proveneau din Egipt, Abisinia sau Sudan.

In zona islamica castrarea era interzisa asa ca sclavii erau castrati înainte de a ajunge pe teritoriile musulmane, fiind vânduti mai întâi în târgurile de sclavi.

De-a lungul timpului eunucii albi au devenit o problema în Harem deoarece îsi pastrau capacitatea de a copula chiar daca nu mai aveau cuc. Locul cucului era luat deseori de un fel de proteza din cauciuc.

Din cauza lipsei organelor copulative, eunucii negri serveau direct în Harem în timp ce eunucii albi serveau în cladirea guvernamentala fiind feriti de femei. În timpul perioadei de glorie a Imperiului Otoman se spune ca în interiorul palatului Topkapi serveau între 600 si 800 de eunuci.

Eunucii albi au fost folositi pe pozitii care nu presupuneau contact cu niciuna din femeile din Harem, locul lor fiind luat de eunucii negri, care, în sec.17 si-au consolidat puterea si au devenit majoritari în Harem.

Marele eunuc negru

Cât priveste pe marele eunuc negru acesta putea sa se apropie oricând de sultan, fiind folosit ca mesager pentru mesaje private între sultan si marele vizir. Totodata era si legatura importanta între sultan si mama acestuia, Valide Sultan.

Alte functii detinute de marele eunuc negru:

• acompania fiecare noua odalisca în interiorul dormitorului sultanului
• era singurul barbat care putea intra liber în harem pentru orice fel de urgenta nocturna
• proteja femeile din harem
• procura odalisce pentru harem
• supraveghea înaintarea în rang a femeilor si a eunucilor
• era martor la casatoria sultanului
• era martor la ceremoniile de nastere a copiilor
• se ocupa personal de organizarea evenimentelor imperiale: petrecerile de circumcizie, nunti si sarbatori
• putea pedepsi orice femeie din Harem acuzata de crima, punând-o într-un sac si aruncând-o apoi în Bosfor

Iesirea din Harem si din Palatul Topkapi

Gata cu detaliile vesele, trebuie sa închei articolul de fata: încaperile nu sunt (prea) mobilate, ici-colo mai apare cate un divan, niste chestii din argint, covoare sunt destule pe jos (nu ai voie sa calci pe ele) si cred ca administratia actuala a Palatului Topkapi ar fi putut sa mobileze mai mult camerele.

Dupa ce termini de vizitat Haremul iesi complet ametit si dezorientat. Ca sa scapi de dezorientare si sa revii rapid cu picioarele pe pamânt, te ajuta unul din cele doua restaurante (Konyali si Karakol) aflate în curtea Palatului Topkapi.

Noi am preferat sa ramânem dezorientati si am traversat în sens invers aleea de la Poarta Salutului pâna la Poarta Imperiala, lasând pe partea dreapta Biserica Irene.

Imediat ce am iesit din Palatul Topkapi, am luat-o prin fata Sfintei Sofii si am ocolit Gradina Gulhane, îndreptându-ne din nou spre Moscheea Suleymaniye, sperând sa avem o a doua sansa pentru admirarea mormintelor lui Suleyman si a lui Hurrem (nici acum nu le-am vazut, stati linistiti).

Urma apoi sa vizitam Noua Moschee (Yeni Camii), Bazarul de Mirodenii si traversarea Podului Galata, pentru ultima vizita importanta a acestei zile: Turnul Galata, înainte de a pleca în ziua urmatoare spre Goreme, în Cappadocia.

Informatii:

Localizare: în interiorul curtii Palatului Topkapi, lânga Turnul Justitiei

Pret bilet intrare: 25 lire persoana. Copiii cu vârsta sub 6 ani (inclusiv) intra gratuit.

Perioada vizitare: în fiecare zi cu exceptia zilei de MARTI când Palatul Topkapi este închis

Orar vizitare:

• 30 octombrie – 15 aprilie (sezonul de iarna) 9:00 – 16:45 (atentie: casele de bilete se închid la ora 16:00)
• 15 aprilie – 30 octombrie (sezonul de vara) 9:00 – 18:45 (atentie: casele de bilete se închid la ora 18:00)

Surse folosite:

• carte: Istanbul – orasul civilizatiilor
• http://topkapisarayi.gov.tr/en/content/architectural-divisions/harem
• https://en.wikipedia.org/wiki/Harem