Un Tur De Forta 1-3 Mai

O simpla îndemnare

As dori sa va dau un imbold pentru a va scoate din patratele alea de beton ale blocurilor, povestindu-va, pe scurt, despre un tur de forta petrecut prin pânzele ploilor care au fost în acea perioada, dar au lipsit cu desavârsire, un tur de forta ce a cuprins, în principal, orasle Târgu Jiu, Hunedoara si Sibiu. Ca am am ajuns în alta parte, asta-i alta poveste…

Perioada: 1-3 mai nu conteaza anul.
Grupul: 4 familii, 13 persoane, 3 masini.

Am asteptat aceasta excursie, planuita de vreo 2 luni, ca si cum as fi plecat la Paris… Tintele majore au fost: Târgu Jiu, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Hunedoara, Deva si Sibiu.

Buletinele meteo ne avertizau pentru sfârsitul de saptamâna: ploi, ploi, ploi. Sa nu plecati nicaieri, sa stati în casa si sa faceti copii deoarece avem peste 3 milioane de emigrati iar natalitatea a scazut dramatic.

Nu iesiti la gratare, la pescuit, la mare, la munte sau aiurea. Lasati-o naibii de natura… Ba nu! La drum, fratilor, indiferent de vreme!

Ziua 1

Pitesti – Dealul Negru – Râmnicu Vâlcea – Horezu – Târgu Jiu – Valea Jiului – Hateg

Dealul Negru: mici babani, grasani, rotofei, dolofani, pufosi, gustosi (miam-miam)!

Horezu: cumparat oale, farfurii, pasarici care cântau trilu-lilu daca le umpleai cu apa, vizitat Mânastirea Horezu, impresionanta, frumoasa foc (stie familia Basescu de ce vine mai mereu aici).

Pestera Polovragi: aici, ca de obicei (cam în toate pesterile din România) ghidul ne-a turnat vrute si nevrute despre… Zalmoxis. Oriunde te-ai duce prin tara, pâna si prin Maramures sau Delta Dunarii, afli de la ghidul oricarei pesteri ca Zalmoxe a disparut 3 ani în pestera respectiva.

Realitatea o stie toata lumea: Pestera Ialomicioarei (oare?) este cea în care a disparut marele preot si zeu. Peste câtiva kilometri: Pestera Muierii. N-am vizitat-o deoarece am presupus deja ca Zalmoxe disparuse si aici 3 ani de zile.

Targu Jiu: Coloana Infinitului, Poarta Sarutului, Masa Tacerii. Oftat, exclamat, pupat, pozat în nestire. Oras frumos, curat.

Valea Jiului: superba, salbatica. Atentie la furatul peisajului! Demonul frumusetii pândeste la fiecare pas!

Sântamaria-Orlea: vizitat biserica (nu si castelul).

Hateg: stop la o pensiune aflata la iesirea din localitate, pentru somnica, tzuiculita de Razvad facuta de mandea, mâncarica, berica, berica, berica, berica, berica…

Ziua 2

Hateg – Densus – Sarmizegetusa Ulpia Traiana – Hunedoara – Deva – Alba Iulia – Medias

Hateg: rezervatia de zimbri (nu ne-am dus)

Densus: deoarece celelalte 3 familii nu prea vroiau sa mearga la Densus (din cauza timpului redus), m-am carat într-acolo fara sa le spun, cu gândul sa-i ajung din urma la Sarmizegetusa. Ceilalti, hop dupa mine, derutati, ca am gresit drumul, ca unde-i duc, ca trebuia s-o luam spre Sarmis. Un drum simplu, fara nicio localitate sau masina, mai mare dragul sa conduci, cu suisuri si coborâsuri.

Vorba lui Adrian Paunescu (bardul): “Nu tinta este importanta, drumul este important. Tinta este inclusa în drum.” Am încheiat citatul. Ajuns la Densus, impresionat peste masura. Un preot extraordinar, cu o voce blânda, ne-a explicat în 15-20 minute toata istoria salasului de cult si a avut rabdare sa raspunda la toate stupizeniile noastre (vrajitori si vrajitoare, celti, daci, preotese etc).

M-au uimit numele de familie aflate pe morminte, care se terminau în “esti” (Ionesti, Petresti, Radulesti, Maicanesti, Alexandresti, Zabulesti etc.). Apoi lespezi cu inscriptii latine, coloane sculptate, semne esoterice de tot felul (romane, chirilice, rhunice).

Totul în jurul bisericii are o aura de mister. Cand am plecat de acolo, parca ne încarcasem cu energie, nu mai zicea nimeni nimic, nu mai era nimeni suparat ca-i abatusem de la ruta initiala… Voi reveni cu siguranta aici!

Sarmizegetusa Ulpia Traiana: feeling-ul drumului care duce catre o tinta cu o blonda în dreapta, lupte imaginare în amfiteatru, ode în metru antic declamate în Templul lui Jupiter, discutii aprinse în Forul Roman (urias, nene, urias!). La prima vedere, am crezut ca stramosii nostri aveau cel putin 2 metri înaltime…

Hunedoara, Castelul Huniazilor: Oau! Misto! Cool! Super! Mâncati-as! Sa fiu al naibii! Maiculitaaaa! (si tot asa…)

Deva: superb oras! Poate nu v-am spus: superb oras! Sa va reamintesc: superb oras! Bulevarde largi, trotuare largi, un arhitect sef destept, o aura de oras occidental, linistit, curat, multa verdeata, oameni calmi, nu nervosi ca în Bucuresti.

Am avut impresia ca umblam pe bulevardele din Constanta. In viata urmatoare, vreau sa ma nasc aici! Urcat sus la cetate cu “telefericul”, vazut panorama orasului (în stânga blocuri si alte edificii impunatoare – de ziceai ca-i orasul nou, în dreapta numai case, de ziceai ca-i orasul vechi).

Admirat cetatea si munca celor care au construit-o, multe schele (am înteles ca s-au primit fonduri pentru restaurarea ei) si atentie la… vipere!

Am coborât în jos, Luceafar blând alunecând pe teleferic si-am încalecat caii cei multi ai masinii catre… Sibiu?

Ba nu, decide majoritatea: catre Alba Iulia! Pai, Sibiul? Alta data.

Alba Iulia: idem începutul de la Deva, superb oras, maiestuos, catedrala arhiepiscopala maiestuoasa, zidurile maiestuoase ale cetatii (stilul Vauban – vezi documentarul de pe Discovery Channel), biserica romano-catolica maiestuoasa, fântana muzicala maiestuoasa, portile maiestuoase ale orasului (toate portile se afla într-un proces complex de restaurare) etc.

Impresionant! Târgoviste mi se pare acum un mic orasel pe lânga Deva sau Alba-Iulia. Câta istorie cuprinde în ea, România asta a mea. Am incheiat citatul personal.

Dar… s-a înserat. Dilema: unde înnoptam? Aici, la Apulum? Nu. Mergem înainte. La Blaj? Nu. La Copsa Mica (brrrrr…)? Nu! Atunci, unde fratilor? Nu se mai termina drumul, este noapte, nu stim pe unde mergem, sepentine, curbe, drumuri întortocheate, cucuvele, lilieci, întuneric, deja-vu, Transilvania, tara lui Dracula, mister, mister, mister. Thriller? Da! Da! Da!

Ba nu, adio thriller, apare Medias la orizont! Suntem salvati! Este ora 12 noaptea si suntem singuri cuc (sau cuci) în centrul orasului chiar în fata Hotelului Central. Stop pentru dormica, mâncarica, tzuiculica, berica, berica, berica, berica, berica…

Ziua 3

Medias – Sighisoara – Brasov – Sinaia – Târgoviste

Medias: dormit de voie, sculare de voie (nu va gânditi la prostii!) mâncarica fara berica, plimbare de voie 2-3 ore.

Cetate medievala, stradute medievale ce parca anticipeaza Sighisoara, porti medievale, piata medievala, strazi în panta, mai mare dragul sa te plimbi pe ele, limba româna începe sa dispara si apar nasuri cârne si pistrui pe obrajorii rosii de palinca, semne de maghiarime (multa) si germanime (putina).

Calare pe cai si ne îndreptam catre:

Sighisoara: idem Hunedoara. Adica: Oau! Misto! Cool! Super! Mancati-as! Sa fiu al naibii! Maiculitaaaa! (si tot asa…)

In rest: Cetatea medievala, Primaria, casa lui Vlad Dracul, Casa Venetiana, “tunel” din lemn (vezi videoclipul celor de la Radio Killer – “Voila” care a fost filmat aici, în acest tunel) spre Biserica din Deal (superba! în stil gotic, din piatra) armuri, arme, temnite, obiecte de uz casnic, blazoane pentru diversele bresle, mestesugari, bâlci, domnite pe strazile întortocheate, ademenindu-te la discoteca cutare sau la restaurantul cutare, ladite din metal pentru valori, ladite din lemn pentru zestre, camera torturii, mecanismul ceasului din turn, placute din bronz indicând miile de kilometri catre diverse locatii de pe Terra (inclusiv Polul Sud si Australia). Coplesitor…coplesitor…

Brasov: poposit? Nu, alta data (începusera primii stropi de ploaie).

Sinaia: oprire pentru o pizza? Nu, alta data. (ploua cu galeata)

Târgoviste: oprire? Da. Imprastierea grupului.

Concluzia pentru acest tur de forta si pentru minunatiile pe care le-am vizitat: nu a plouat deloc! Doar la întoarcerea spre casa, Brasov – Târgoviste. Deci, procedati taman invers decât va recomanda meteorologii.

Poze, câteva. Mai imaginati-va si voi! Acu’, ma doare mâna de la atâta scris!
Sa aveti o zi/noapte impecabila!

PS: (aproape) toate obiectivele enumerate mai sus vor fi descrise pe larg în articole viitoare.