Peloponez 1 – Termopile si Canalul Corint

Câteva date informative

Cazari:
– doua nopti în Paralia Katerini, la dus si la întors, hotelul Akropol, 50 euro/noapte cu mic dejun inclus
– cinci nopti în Tolo, hotelul Polydor, 50 euro/noapte
O noapte am dormit-o în Atena la niste cunostinte de-ale lui Florione.

Taxe la dus:
– pod Giurgiu dinspre partea româna: 27 lei
– vigneta traversare Bulgaria pentru 7 zile: 5 euro (10 leva)

Taxe la întors:
– pod Giurgiu dinspre partea bulgara: 2 euro (sa aveti exact 2 euro, deoarece n-o sa vi se dea restul la 5 euro)
– vigneta traversare Bulgaria pentru 7 zile: 5 euro (10 leva)

Benzina Bulgaria: 1.02 – 1.04 euro.
Benzina Grecia: 1.44 – 1.60 euro

(pentru benzina si motorina vedeti si Taxe în Europa – sa pun linkul aici)

Taxe autostrada Bulgaria: 0 euro.
Taxe autostrada Grecia: aproximativ 50 euro (25 la dus, 25 la întors).

Kilometri parcursi: aproximativ 3900 (dus-întors).

Mâncare si bautura (bere, Metaxa, Ouzo): daca ati mai fost în anii anteriori în Grecia, preturile la bautura si mâncare nu s-au modificat absolut deloc. Gasiti aceleasi preturi ca acum 1-2-3 ani.

Taxele la obiectivele turistice: variaza între 3 euro (Nemea) si 12 euro (Atena – acropole), în functie de importanta si întinderea sitului arheologic respectiv.
Tinerii sub 18 ani au acces gratuit la toate obiectivele turistice.

Program obiective turistice vizitate: toate au programul 8:00 – 19:30, numai Nemea are programul 8:00 – 15:00.

In Atena biletul la metrou este de 1 euro adulti si 0,5 euro copii. Biletul este valabil doua ore, pe toate mijloacele de transport (metrou, autobuz).

Români întâlniti în Peloponez: cam 2-3 familii, în Tolo si o familie în Olympia. Este necesar sa cunoasteti binisor engleza-germana-franceza, pentru a cere eventuale informatii, în caz ca aveti nevoie.

Plecarea spre Bulgaria

Am plecat din Târgoviste la ora 2:00 noaptea iar la Giurgiu am ajuns în jurul orei 5:00 dimineata. Am dorit sa traversam Bulgaria în plina zi si sa evitam schimbul de graniceri de la ora 7:00 dimineata. Am achitat taxa de pod dinspre partea româna (27 lei), am cumparat vigneta bulgareasca (5 euro – 10 leva), mi-am lipit-o pe parbriz si tuleo!

Drumul este foarte bun (si drept…) spre Plevna, apoi Sofia. Am traversat Sofia, citind anterior ca prin oras drumul este mai scurt. Eroare, desi era sâmbata dimineata, am stat la o groaza de semafoare si mini-ambuteiaje. Deci, daca puteti, luati-o pe centura.

In fine, prin Bulgaria am trecut foarte bine. Daca respectati indicatoarele, nu veti avea parte de politistii bulgari. Am întâlnit cam 3-4 echipaje, semnalizate din timp de soferii bulgari. Limitele enervante de viteza sunt puse la apropierea intersectiilor cu alte drumuri si la intrarea-iesirea din tunele.

Au un semn comun pentru terminarea interdictiilor: cercul alb cu trei linii oblice. Rar am vazut si viteza scrisa pe acest cerc alb (40 sau 50), cum este la noi. Apropo de tunele, m-au impresionat foarte mult, la fel ca tunelele grecesti: uriase, pe doua benzi la dus, doua la întors. Pâna vom ajunge si noi macar la nivelul bulgarilor mai va.

Cu trei-patru popasuri, inclusiv cumparat dulciuri, apa, alimentat cu benzina (cu cardul, mai întai am întrebat daca se poate achita cu cardul; nu am avut la mine leva deloc) am traversat Bulgaria în 9 ore.

La vama greaca

Pe la ora 14:00 eram la Kulata (iesirea din Bulgaria). La ambele vami a fost doar o simpla formalitate, s-au uitat la cartile de identitate si la pasaportul meu (îl am pe baiatul meu, Andrei, acolo).

Minorii sub 14 ani pot trece cu pasaport propriu sau prin includerea într-unul din pasapoartele parintilor. Minorii peste 14 ani pot prezenta doar cartea de identitate însa ambii parinti trebuie sa se afle în masina, altfel, daca este prezent numai unul din parinti, trebuie procura de la notariat cu acordul celuilalt parinte.

La iesirea din Bulgaria am alimentat la un LukOil (1,04 euro litrul de benzina), pe partea stânga în sensul de mers spre Grecia, deci trebuie sa va întoarceti un pic. In Grecia, preturile la benzina variaza intre 1,44 si 1,60 euro. Cu cât te afli mai mult în apropierea unui oras mare, preturile la benzina scad. Cu cât te adâncesti în teritoriu, în localitati micute sau la benzinarii puse aiurea pe drumurile nationale, preturile cresc. In Grecia am platit numai cu euro, inclusiv benzina.

Grecia – Paralia Katerini

In jurul orei 16:30 eram la Paralia Katerini (drumul a fost exclusiv pe autostrada), unde rezervasem prima oprire. Ne-a luat cam 20 de minute sa gasim hotelul Akropol (gps-ul ne-a dus pe un drum gresit) si înca 15-20 sa ne razboim pe diverse stradute cu grecii, pentru parcarea masinilor. In cele din urma am urcat bagajele în camere si am dus masinile în parcarea publica a statiunii, o zona foarte întinsa, la 5 minute de mers de hotel.

Auzisem multe despre Paralia Katerini, însa aici mi s-a confirmat ceea ce citisem pe net: o statiune foarte aglomerata, murdara, galagioasa, sufocanta.

Am putut face comparatie cu Nei Pori, unde am stat sapte zile acum doi ani, o statiune linistita, cu o apa clara, verzuie, plaja larga, de 50 de metri, dar fara viata de noapte, fara distractia din Paralia Katerini.

Colac peste pupaza, odata ajuns în camera de hotel, fericit ca am reusit sa ne încadram în timp si ca avem timp de o baie în Marea Egee, am tras draperiile si asteptam sa vad marea. Surpriza mare: din toate partile ma priveau peste 20 de perechi de ochi curiosi. Hotelul, împreuna cu alte trei hoteluri, formau un patrat interior, astfel ca daca nu trageai draperiile toata lumea din jur vedea ce faceai în camera.

Despre hotel, în afara de neplacerea de mai sus, numai de bine: este administrat de o familie si toti vorbesc engleza, deci va puteti descurca de minune. Camera a fost foarte curata, îngrijita, cu tot tacamul. Micul dejun (l-am avut inclus în pretul de 50 euro) a fost de tip bufet suedez, destul de variat (si nu simplu, cum se plângeau unii pe net, nemti sau greci), incluzând sucuri si cafea. Hotelul, este curat, îngrijit, are si lift (desi are doar 3 etaje), hol de primire spatios si un mini-restaurant la intrare.

Toll Post-uri enervante

A doua zi a început circul Toll Post-urilor sau al taxelor de autostrada. Pâna la Atena sunt vreo 12 astfel de posturi, pretul taxei de autostrada variind de la 1 euro pâna la 2,90 euro.

Cand ti-e lumea mai draga si te bucuri de peisaj, vezi pe dreapta “Toll Post 1 km”. Pâna la Nafplio am platit cam 25 euro numai taxe de autostrada. Pe autostrada se merge cu maximum 120 km/h (în Bulgaria se poate merge cu 130 km/h), desi sunt multi bolizi, inclusiv motociclisti care nu respecta aceasta viteza.

Grecia – Mausoleul de la Termopile

Prima oprire: Mausoleul de la Termopile. Atentie însa: GPS-ul va va duce într-un fel de fundatura, unde veti gasi baile sulfuroase de la Termopile, un fel de cascada si un bazin micut, cu apa fierbinte, sulfuroasa, unde se poate face baie. De la aceste bai, mai mergeti 1 km înainte pâna la mausoleu.

Intr-o vale larga, sta solemn un mausoleu în fata caruia troneaza statuia lui Leonidas. Facut poze, admirat mausoleul, statuia, valea. Trecut drumul, spre un deal întarit si aparat de greci cu pretul vietii, cu ziduri ce abia se vad de sub pamânt.

Apoi ne-am urcat în masini, cu gând de plecare. Alta greseala: nu ascultati gps-ul si NU o luati înainte, deoarece drumul se va înfunda. De la mausoleu va întoarceti pe drumul pe care ati venit, pentru a reintra pe autostrada. Noi am mers ca fraierii vreo 5 km înainte, pâna ce ne-am trezit pe un drum de pietris batatorit care nu stiu unde ne ducea.

In Grecia, gps-ul est bun în orasele mari (Atena, Salonic, Tripoli etc) dar în afara oraselor este varza.

Grecia – Canalul Corint

Urmatoarea oprire: Canalul Corint. Un user de pe forumul Softpedia (OvidiuNS) îmi daduse înainte indicatii foarte pretioase de a nu rata canalul. Daca te afli pe autostrada si mergi înainte spre Nafplio sau Tripoli risti sa ratezi canalul.

Dau mai jos indicatiile user-ului OvidiuNS: “pe autostrada (înainte de a intra în Atena) ai indicator spre Corint. Am fost anul trecut, nu erau probleme. Mai exista si drumul national 3 (Thiva – Mandra), mai scurt cu 47 km dar fara autostrada (drum mai greu, cu viraje si cu tiruri – l-am parcurs la întoarcere).

Ca timp si consum, pe drumul 3 nu castigi semnificativ. Pentru canalul Corint, dupa ce achiti autostrada (dupa aprox. 75km de la intrarea pe autostrada spre Corint sau cca. 50 km de la Mandra), se face în dreapta iesirea spre Loutraki (aproape imediat).”

“Dupa ce ai iesit spre Loutraki, cam la aprox. 100-200 metri se face o intersectie mare unde, daca faci stânga, intri pe drumul vechi spre Corint, drum care trece peste canal. Ai posibilitatea sa parchezi si înainte dar si dupa pod, sunt magazine de suveniruri acolo, nu-ti fa probleme, te descurci.

Si eu m-am dus ca pieton pe pod si am facut repede 2-3 poze (nu stiam daca e voie sa fotografiezi, doar e obiectiv strategic). Daca doar stai, cred ca poti zabovi oricât pe pod.”

Am ajuns si aici, am facut poze o gramada, am avut norocul sa vedem traversarea unui mic vas de turisti, tras de o barcuta prapadita.

Canalul este foarte impresionant de la înaltimea ametitoarea a pasarelelor (am coborât sub pod, acolo se afla o alta pasarela).

Peretii sunt croiti parca de niste roboti Transformers uriasi, apa verde îti taie rasuflarea si este limpede ca cristalul, nu auzi în jur decât exclamari de uimire si respect pentru cei care au construit canalul.

Intrarea în Peloponez

De aici am luat-o spre autostrada, unde dupa câtiva kilometri drumul o ia în jos spre Tripoli, apoi iese de pe autostrada, spre Nafplio.

In drumul nostru vedeam tot felul de indicatoare care ne faceau pielea gaina (poate am trait noi altfel aceasta excursie, poate altora nu le pasa de istorie si vor numai relaxare): spre Nemea, spre Tirint, spre Micene, spre Argos, spre Epidaur sau spre Olympia.

Dumnezeule mare, ce vizite ne asteptau în zilele urmatoare! Inima mi s-a facut cât un purice si mi-am dat seama timorat ca ma aflam deja în tinuturile de început ale Iliadei lui Homer!