Peloponez 2 – Tolo statiune din Grecia

Tolo – Hotelul Polydor (vezi si Peloponez 1)

Am trecut prin Nafplio, un oras superb, pe care-l voi descrie ulterior, apoi, dupa 7-8 km am ajuns la Tolo, destinatia noastra pentru urmatoarele 6 zile si 5 nopti.

Am avut ceva dificultati în gasirea hotelului Polydor apoi mi-am adus aminte ca pe hârtia primita de la rezervare sunt trecute coordonatele hotelului.

Peste 5 minute eram la hotel.

In ciuda review-urilor nefavorabile, hotelul este superb, recent construit, foarte modern, cu o impresie de masivitate.

Aproape toate camerele au sea-view si doar cateva (3-4), în care sta o parte din personalul hotelului sa afla cu vederea spre munte.

Ne-am cazat la etajul doi iar celelalte doua familii, care au optat pentru apartament, au fost cazate la parter, având parte de o terasa uriasa, unde puteai juca fotbal lejer.

Review-urile nefavorabile se refereau la faptul ca un neamt a gasit doua fire de par în baie, iar un italian se plângea ca maica-sa a vazut praf pe scaunele de pe terasa.

Pentru asta, hotelul avea nota 6,9. Acum are nota 8,2.

Am intrat în camera, de fapt un mini-apartament, întâmpinati fiind de anticamera, unde se aflau o canapea extensibila, un frigider si o masuta.

Urmau baia, curata, cu doua rânduri de prosoape, doua sapunuri rotunde, hartie igienica.

Vis-a-vis de baie era un dulap încastrat în perete, apoi intrai în camera principala, spatioasa si foarte curata, cu aer conditionat, televizor, uscator de par si telefon interior.

Din pacate, nu mi-a trecut prin capatâna sa fac fotografii de interior.

Tipa de la receptie a tras draperia si am crezut ca lesin: în fata mea se deschidea întreaga panorama a statiunii, cu marea verde, linistita si cu cele trei insule scaldate de razele soarelui.

Marea era plina de iahturi, barci, hidrobiciclete si iole.

In departare se zarea vaporul cu turistii care se întorceau din croaziera (o excursie zilnica care cuprinde cele trei insule, opriri pentru baie pe diverse plaje salbatice si o debarcare de doua ore la Nafplio, seara).

De ce am ales Tolo?

Poate ma întrebati cum am ajuns sa aleg Tolo? Initial, destinatia noastra era Nei Pori (6 nopti), urmata de doua nopti la Atena.

Sotia a venit apoi cu ideea ca, daca tot stam la Atena, n-ar fi rau sa dam o fuga si la Nafplio.

Apoi, datorita pozelor de pe net ne-am îndragostit de Nafplio si am început sa cautam cazare în Nafplio, renuntând la Nei Pori.

Am descoperit si siturile arheologice din jurul Nafplio-ului: Micene, Argos, Tirint, Epidaur, Nemea.

La o distanta mai mare se gaseau Olympia (cu un popas la Vasta) iar în partea de jos a Peloponezului Monemvasia (cu opriri la Sparta, Mistra si portul Gythion, port extrem de pitoresc, de unde au fugit Elena si Paris spre Troia).

Se spune despre statiunea Tolo ca este cea mai frumoasa din Grecia, asemanatoare statiunilor Marmaris sau Oludeniz din Turcia (acum, dupa ce am ajuns la Marmaris si Oludeniz nu mai pot afirma acest lucru).

Inainte de a pleca în aceasta excursie, am citit putinele review-uri pe care le-am gasit pe net referitoare la Peloponez (Softpedia, AmFostAcolo si Motor-Zone).

Apoi, într-un review, un român care cunostea putina greaca a auzit conversatia a doi localnici, în care unul din ei spunea ceva de genul: “De ce naiba se duce fii-mea nu stiu unde, în loc sa vina la Tolo, cea mai frumoasa statiune din Grecia?”

Asa ca am lasat balta cautarea cazarii în Nafplio (aici o noapte de cazare nu scade sub 70 de euro) si am început sa caut cazare în Tolo.

Nefiind pretentios, dorind nu numai sa stau cu burta la soare la all-inclusive, nevenind aici doar pentru relaxare ci si pentru istoria si faima Peloponezului, am cautat ce-i mai ieftin, nestiind peste ce noroc urma sa dau.

Datorita pretului redus (60 euro pe noapte) am ales Hotelul Polydor, în ciuda review-urilor nefavorabile, mergând la risc.

Din când în când mai verificam situatia preturilor de la hotel, asa ca am avut noroc deoarece cu o saptamâna înainte de a mai putea anula cazarea, am observat ca pretul a scazut cu 10 euro pe noapte.

Am anulat cazarea anterioara si am facut rapid o alta cazare la 50 euro pe noapte.

Poate vi se pare mult, dar aici nu este Halkidiki sau Paralia Katerini sau Olimpic Beach, unde, probabil, preturile se afla undeva la 35-40-45 euro pe noapte.

Deci, pentru 5 nopti am platit 250 euro, în conditii extraordinare, pentru noi, ca români, cu asteptari nepretentioase.

La sfârsit va voi spune si cât am cheltuit în total, ca sa nu lesinati de pe acum. Sa nu va asteptati la o suma astronomica.

Va asigur ca veti lesina cu siguranta, va fi o suma pe care orice familie de români si-o poate permite.

Intre timp, am citit pe Hotnews supararea unui român care daduse 750 de euro pentru un sejur la Costinesti si fusese dezamagit de conditiile gasite acolo.

Vizite reciproce, o baie si o scurta vizita prin statiune

Am parcat masinile în fata hotelului, le-am golit de bagaje, apoi ne-am vizitat reciproc camerele.

Apartamentul prietenilor mei era foarte spatios si foarte frumos, cu bucatarie cu tot tacamul – aragaz, chiuveta, masa de bucatarie, frigider.

Bucurosi nevoie mare am dat fuga-fuguta la mare (era ora 17:00). Pe o portiune de 400-500 metri lungime plaja din Tolo este foarte strâmta (între 5-8 metri latime) si este formata numai din nisip.

In partea mai însorita a statiunii (din cauza pantei muntelui), plaja are o lungime de 200 de metri iar latimea creste la 25-30 metri.

Seara, dupa ora 20:00, plaja mai îngusta este ocupata de mesele si scaunele tavernelor.

Cum se ia cina la Tolo

La lumina unei lumânari, puteti lua o cina romantica direct pe nisip, la 2 metri de mare, fara riscul de a va uda la picioare, cu insula din fata luminata feeric si cu doamna Luna (daca aveti norocul sa o prindeti, noi am avut acest noroc, am prins inclusiv luna plina) oglindindu-se în apa linistita.

Am facut baie, însa dupa ora 18:30 soarele dispare în spatele muntilor. In partea însorita, soarele dispare dupa ora 20:00.

In aceasta parte însorita am facut plaja de dupa-amiaza, în ultimele zile petrecute în statiune.

Tolo este o statiune micuta si cocheta. Este formata dintr-o portiune mai veche, pitoreasca si animata si dintr-o portiune noua, moderna, cu hoteluri mari, mai putin animata.

Este un orasel specific Greciei continentale, cu taverne, magazine de tot felul si doua sau trei supermarket-uri (între ghilimele, deoarece nu sunt supermarket-urile pe care le stim din România).

O mica descriere a statiunii Tolo din Peloponez

Are o strada principala, aflata la 20 de metri de mare si multe stradute aflate în panta, cu înclinare foarte mare, stradute care vin perpendicular pe aceasta strada principala.

Sunt foarte multi greci, germani, englezi si unguri.

Am întâlnit si 3 familii de români, doua din Târgu Jiu si una din Bucuresti, cu ei schimbând informatiile referitoare la greva transportatorilor de carburanti.

Nu exista distractie de genul discotecilor sau a parcurilor de distractii. Exista însa cluburi destule, clubul Gorillaz fiind cel mai renumit.

Gasiti si magazine cu haine, bijuterii sau suveniruri. Paradoxal, nu am vazut magazin de pielarie si blanuri, asa cum am vazut în Paralia Katerini sau Nei Pori.

Pe la mijlocul acestei strazi principale veti vedea un chiosc de ziare unde vinde o românca, care va poate furniza informatii detaliate referitoare la statiune.

Croaziere

Exista doua agentii de turism, cu trei tipuri de croaziere: prima, de 35 euro de persoana, se refera la înconjurarea celor trei insule, cu baie pe plaje diferite si o oprire la Nafplio, prima capitala a Greciei moderne.

A doua croaziera este numai la Nafplio si are preturi diferite, intre 20-25-30 euro, deoarece este organizata în diverse zile iar una chiar noaptea (Nafplio Everyday, Nafplio by Sunday, Nafplio by Night).

A treia se organizeaza la Monemvasia, cu conditia sa se adune câti mai multi turisti si este si cea mai scumpa, 100 de euro de persoana.

Mâncare si bautura

Mâncarea de la taverne este cea clasica, greceasca, predominând pestele, caracatita si calamarul.

Gasiti si musaca dar si gyros, între 2 euro si 7 euro. Tzatiki-ul este la 1,5 euro.

Un fel de mâncare costa între 4-9 euro, depinde de ce alegeti (caracatita si calamarii sunt mâncarurile cele mai scumpe). 

Berea (Mythos si Heineken) oscileaza între 1,5 euro si 3 euro.

Vinul nu stiu cât costa. Am cumparat vin de la o localnica care vindea vin rosu îmbuteliat, la 2 euro sticla de 1,5 litri.

Pe drumurile spre obiectivele istorice gasiti diversi localnici care vând vin, miere, portocale, pepeni rosii sau galbeni si ulei de masline la sticle de 5 litri (15-20 euro).

Acum sa va dau cateva elemente de calcul al sejurului:
– cazarea 250 Tolo si 100 Paralia Katerini = 350 euro
– benzina 250 euro (cu aproximatie)
– taxe obiective turistice 100 euro (cu aproximatie)
– taxe autostrada 25 x 2 = 50 euro (dus-întors)
– taxe tranzit Bulgaria 5×2=10 euro vigneta
– taxe pod Giurgiu 2 euro (la bulgari) + 6 euro (27 lei la români) = 8 euro
Total = 772 euro

Nu-i asa ca este o suma imensa?

In general, micul dejun l-am servit numai din lada frigorifica si din ceea ce am cumparat de la supermarketuri (lapte, iaurt, gem etc) iar doua zile l-am avut asigurat în costul hotelului la Paralia Katerini, Hotelul Akropol.

La noi am avut cash 1050 de euro, plus 400 de euro pe carduri.

Cu toate placerile vietii, începând cu înghetata zilnica si terminând cu Metaxa sau Ouzo, nu am reusit sa depasim mia de euro…

Urmatoarea postare (Peloponez 3) va fi despre Olympia si despre Vasta, o minune autentica, vazubila, palpabila, verificabila si putin cunoscuta de turistii români.